De obicei,inainte sa pot scrie ceva am nevoie de ceva timp ca sa "imi intru in mana", ca sa-mi gasesc inspiratia. Asa ca pana atunci am sa mai scriu asa, am sa mai vorbesc cu tine, scuza-ma daca o sa incep sa-ti intrerup firul gandirilor, daca n-am sa te las sa preiei cuvantul, dar nu e frumos sa intrerupi, stii si tu asta. Acum stau si ma gandesc- ce sa scriu? Afara e frumos, as putea sa ma intalnesc cu prietenii in loc sa stau aici si sa "creez", dar nu, azi am un sentiment bun ca voi scrie ceva reusit. Ma gandesc la copilarie, cand eram mica, in clasele 1-4, invatatoarea imi spunea ca am o imaginatie bogata, ca as putea ajunge o scriitoare buna candva... scriam aproape despre orice. Imi imaginam scenarii si faceam adevarate compuneri demne de invidia colegilor, nu ca as fi fost singura care scria lucruri frumoase, dar eram totusi mandra de mine. Faceam din simple compuneri povesti de 4-5 pagini. Dar cum am intrat in gimnaziu nu prea m-a mai preocupat sa scriu, diriginta e profesoara de engleza, profesoara de romana pune mai mult accentul pe capacitate... asa ca am cam lasat balta scrisul. Eram buna si la desen, facusem 4 ani de grafica si unu de pictura. Nici de asta nu prea ma mai preocuam, la desen ne dadea teme banale, lipsite de orice fel de creativitate din partea profesorului. Am incercat sa ma concentrez pe invatat si pe prieteni. Asa, unde ramasesem? A, da. La intrebarea mea. Despre ce sa scriu. Pai am scris, nimic poetic, sau artistic ,sau mai stiu eu ce, doar despre istoria "creatiilor mele". Nimic pra filozofic, sau complicat, nu? ... Simply Me