Când seara se lasà si toate zgomotele au "adormit",
tàcerea fermecàtoare a noptii te va face a-mi acorda
putin din timpul tàu, pentru a da atentie micutelor
mele rânduri. De fiecare datà adorm cu tine în gând,
mà scol cu tine-n gând, mànânc cu tine în gând.
Dumnezeule! Ce se intâmplà cu mine?! Oare asta
înseamnà sà iubesti cu adevàrat?!... Dacà ai sti ce
greu îmi este fàrà tine, poate cà intr-o zi, voi putea
sà îti rostesc aceste cuvinte in fatà...
Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un
loc pe care ai reusit sà-l cuceresti si sà-l
stàpânesti... Astàzi când tu, rezematà, vei citi
aceste rânduri; eu mà voi gândi, îmi voi imagina cum
ar fi fost sà fim impreunà. Nu vreau sà-ti spun decât
cà îmi este foarte greu sà trec peste zilele astea
când toatà lumea va fi împreunà si noi, nu...
Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut
trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul.
Si în fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pe care
acestia îi aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am
uitat de fiecare datà...
Am cules pentru prima oarà un trandafir alb, pe care
spinii nu-l urâtiserà încà si puritatea lui s-a
oglindit în viata mea... Am cules apoi un trandafir
rosu, fàrà de care gràdina mea n-ar mai fi ràmas
aceeasi. Atunci am inteles ce înseamnà "iubirea" si
tot atunci... am întâlnito pe "ea"... Fàrà sà vreau,
am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale
galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi
càzutà în càutarea dragostei "ei" zadarnice... Am
simtit cum trandafirul cu petale transparente se
scuturà, iar fiecare petalà càdea una câte una, ca
fiind lacrimile mele... Am càutat în zadar sà gàsesc
în imensa "gràdinà" orice alt trandafir, pentru cà
toti se uscaserà. Atunci am cules fàrà sà vreau, pe
ultimul, acela violet, care încà nu se ofilise. Doar o
petalà aruncatà, a alunecat grabità pentru a pecetlui
despàrtirea noastrà...
Acum "gradina" este goalà si vântul "aleargà" de la un
capât la altul pentru a da filà cu filà viata mea si
pentru a "màtura" petalele càzute...
M-am trezit într-o dimineatà cu presimtirea cà ceva se
va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te-am
zàrit pentru o clipà, dar ai dispàrut... Dar a fost de
ajuns pentru a mà îndràgosti... Si de atunci am dorit
mereu sà te zàresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam
încà acel curaj. Doream sà te cunosc, sà mà cunosti.
Astfel am aflat cum te numesti si imaginatia si firea
mea nebunà au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am
vorbit, dar erai atât de distanta si totusi...
atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti încà prezenta în
visele mele si cred cà este de ajuns. N-as vrea sà
ajungi totusi sà mà cunosti, de frica unor deziluzii.
Este de ajuns sà stii cà undeva, acolo, nu prea
departe, este cineva pentru care reprezinti tot ce e
frumos...
Sunt o picàturà de ploaie strività între pleoapele
tale grele de visuri. Sunt un gând hoinar, ràtàcit în
pàrul tàu, roua diminetii târzii incendiate de soare,
secunda boabà de nisip càzutà în clepsidra fàrà de
sfârsit.
Sunt firul de iarbà peste care treci acum gràbità,
sunt frunza pe care o tii îngânduratà între degete!
Sunt raza de soare care îti mângâie privirea, sunt
ultima silabà pe care as dori sà o rostesti înainte de
a visa si primul tàu gând... Iubita mea, ochii tài
deschid spre mine universuri, zâmbetul tàu mà îmbatà
de o betie cereascà. Atingerea ta e pentru mine
curcubeul, sàrutul tàu... sfârsitul unei lumi si
nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...
Daca viata mea ar fi o clipà petrecutà alàturi de
tine, nu mi-as dori alta. O clipà sà mà privesti, sà
îmi zâmbesti, sà mà atingi, sà mà sàruti. Te mai
astept o viatà... Si ce altceva as mai putea sà îti
ofer decât doi ochi caprui, frumosi si un zâmbet cald,
care sà-ti càlàuzeascà pasii zi de zi!
Numai Dumnezeu a putut inventa aceastà iubire. Ceva
asemànàtor am visat o datà, dar nu era la fel, pentru
cà în vis portile cerului sunt deschise pentru mine.
Mi-am dat seama târziu cà viata merità tràità, dar
niciodatà nu-i târziu sà te iubesc, sà îti dovedesc cà
TE IUBESC.
A fost de-ajuns doar o privire, atunci când noi ne-am
întâlnit si parcà ne stiam de-o viatà si inimile-au
tresàrit. Iar tu de mânà m-ai cuprins, si eu stiam
cà-ncepe-un vis din care amândoi n-am vrea nicicând ca
sà mai fim treziti.
Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceastà poveste de
dragoste!
In miez de iarnà, un gând singuratic, mà face sà încep
câteva rânduri... Cum as putea sà îti demonstrez cà
CONTEZI pentru mine, cum as putea sà te fac sà îmi
acorzi màcar o clipà din pretiosul tàu timp... o clipà
care ar însemna o vesnicie pentru mine... Este miez de
noapte si douà inimi singuratice îsi dau pentru prima
oarà "mâna" pentru a forma ceva atât de frumos, ceva
numit DRAGOSTE!
Seara se lasà si odatà cu ea gândurile mele se
îndreaptà càtre cineva pentru care eu exist... Acel
cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea ce conteazà
pentru mine... esti TU
Cu ochii în lacrimi caut spre cer, si implor alinare
divinà, e ziua în care altarele cad si nu mai existà
luminà.
Prin labirintul noptii merg, dar nu existà scàpare...
spre lumina firavà alerg si totul în calea mea
moare...
Mà simt ca un înger murdar un înger cu aripi tàiate
cersind iertarea în zadar... în fata usilor inimii
tale ferecate!Viata e frumoasà când esti alàturi de
mine, viata e frumoasà când plouà afarà si e cald în
casà când îmi soptesti cà mà iubesti si simt cu drag
cà tu nu îmi lipsesti...
Stau si privesc cerul înstelat si parcà o stea îmi
zâmbeste... Stau si mà intreb oare acea stea esti TU?
Nu voi stii niciodatà asta... Acum esti departe si
senzatia de pustiu mà cuprinde, mà dominà, mà
terminà... Oare cât timp va mai trece pânà când te voi
putea strânge iar în brate... cât? Doi pescàrusi
zgribuliti de frig cautà un loc, un adàpost... Afarà e
frig, asa cum e si în sufletul meu pustiu... care te
cheamà tot mai intens. Ei au gàsit pânà la urmà un
adàpost... Oare îl voi gàsi si eu...?
Mirosul rece, dar proaspàt al diminetii mà înaltà
undeva sus, în încercarea de a ajunge la tine... dar,
în ciuda eforturilor mele, nu reusesc... Esti departe
de mine, esti prea departe, mult prea departe...
Cu ochii aproape adormiti, mà intreb cât am sà mai am
de asteptat... cât timp vom mai sta departe unul de
celàlalt... Imaginea ta îmi inundà mintea mea
agitatà...apari ca un înger, mult prea sus ca sà te
pot atinge...
Te uiti la mine cu blândete, îmi zâmbesti,
si...dispari! De ce?
Intr-un colt al camerei mele te vàd... si mà intreb
dacà esti vis sau realitate, dacà încà mai visez sau
m-am desteptat... Prefer sà nu aflu ràspunsul la
aceastà întrebare niciodatà...
Nu pot crede cà te-am gàsit in sfârsit...si cà totusi
nu suntem fiecare clipà împreunà...
Nu am crezut niciodatà cà voi pàti asta... sà te
gàsesc si sà te pierd totodatà!
Vântul imi furà o lacrimà,... e lumina trecutului,
iar ochii tài ca douà licàriri de stele... càldura
mâinilor... O clipà si apoi, nu mai conteazà...
Stau întins pe malul màrii si adierea vântului mà face
sà simt vibratia dragostei ce ne leagà... Strigàtul
inimii tale se aude în depàrtàri... mà cheamà la ea...
Marea îngânà cuvintele tale rostite odatà, care acum
s-au dispersat în negura uitàrii... In noaptea asta,
te simt un pic mai aproape de mine... Luna rotundà stà
de veghe, vegheazà la dragostea noastrà... si îmi
sopteste cà si tu mà iubesti tot atât cât te iubesc si
eu... Vântul bate, primii fulgi de nea îmi mângâie
fata, mà simt tot mai slabit când te stiu departe de
mine... Luna ingânà si ea cuvinte magice, parcà rupte
de realitate, cuvinte ce se regàsesc parcà în adâncul
sufletului meu...
Fàrà tine mà simt pe un drum fàrà sfârsit,... Un drum
care parcà nu se mai terminà niciodatà...
Incerc sà merg mai departe, dar totul mi se pare un
abis... în care mà tot afund si oricât as incerca sà
mà înalt, simt cà nu mai am scàpare...
Stau si mà gândesc cum sà ajung mai aproape de inima
ta... si nu reusesc sà îmi dau seama... ce lipseste...
ca noi sà fim împreunà pentru eternitate... poate ca
asa ne e scris, sà fim departe... unul de altul... si
sà iubim prin suferintà... Am nevoie de tine...
Vreau ca în fiecare searà sà adorm cu tine... si a
doua zi, dimineata sà fii tu cea lângà care sà mà
trezesc... Vreau ca tu sà reprezinti visele mele,
vreau ca tu sà fi motivul pentru care sà tràiesc,
vreau ca tu sà fii TOTUL!
Era searà, era târziu, iar sufletul meu plângea, tu
mai làsat singur, în noaptea rece si întunecoasà, nu
m-ai putut ierta, s-au n-ai vrut? Durerea din sufletul
meu pentru tine era de neînteles. Speram sà te
întorci, dar sperantele s-au spulberat atunci când tu
te-ai pierdut în întuneric. Imi pare enorm de ràu cà
ti-am gresit, iar sufletul tàu rece nu-mi poate
intelege remuscàrile.
Imi doresc atât de mult sà intelegi de ce nu pot veni
la tine, mà tem, mà tem de refuzul tàu. Mi-ai distruge
sufletul dacà mi-ai spune cà nu poti sà fi cu mine.
Ochii mei ar lacrima, as fi mereu trist; iar în jurul
meu ar fi pustiu. Fie zi sau noapte, tràiesc cu tine-n
gând, iar când tu îmi esti departe eu singur stau si
plâng. Mi-e dor de tine, dar tu nu mà intelegi. Când
mà întâlnesc cu tine vorbele tale sunt tot mai reci.
De vei veni la mine acum sau mai târziu te voi primi
în suflet chiar dacà a fost pustiu. Ochii tài
stràlucesc când cu tine mà-ntâlnesc te privesc,
înnebunesc; dar tie nu-ti pasà de inima mea arsà.
Sunt un fulg de nea care încearcà sà îti mângâie
fata... Doamne ce as vrea sà mà scurg în pielea ta si
sà nu mai ies niciodatà, asa as avea certitudinea cà
nu am sà te pierd...
Poate cà pentru o clipà, ai sà crezi cà sunt nebun...
Poate cà asa este... sunt nebun, nebun dupà tine, TU
esti tot ce am de pret... tot ce am visat, tot ce
mi-am dorit... Poate viata mea a fost crudà cu mine,
tu sà fii atât de departe si eu... sà te caut în
disperare... Vreau sà te vàd, sà te sàrut, sà fiu
numai si numai al tàu, nu pentru o clipà, ci pentru
eternitate... Noaptea trece, o muzicà suavà îmi alinà
singuràtatea... Ce pot face? Nimic decât sà astept
clipa revederii noastre, clipa în care voi fi din nou
in al nouàlea cer... Mà rog la Dumnezeu ca acea clipà
sà fie cât mai aproape pentru ca suferinta mea sà
înceteze... Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire
sincerà si realà... m-am sàturat de minciuni si
înselàtorii... Vreau sà tràiesc alàturi de tine clipe
magice, clipe de vis, clipe în doi, pe care nu cred cà
as putea sà le descriu în cuvinte... pentru cà nu au
grad de comparatie... Marea este complicea mea, ea
este alàturi de mine mereu, ea este singura care nu
m-a tradat si nu mà va tràda niciodatà... Dar ea nu
poate tine locul unei dragoste adevàrate... e nevoie
de un înger de fatà pentru ca totul sà fie ca în
paradis... Si ce mai pot cere de la Dumnezeu când am
gàsit-o? Doar sànàtate, si multi ani de fericire...
Mai dà-mi o sansà, iartà-mà; eu stiu bine c-am
gresit...
Dar esti iubirea vietii mele; esti visul spre care am
tânjit.
Iartà-mà, te rog de mii de ori; încearcà sà revii la
ce a fost...
Càci fàrà tine; îti jur cà viata n-are rost.
Eu te visez în fiecare searà; si singur în vis eu îti
soptesc...
Simtind regretul cum mà inconjoarà; de ce, de ce-am
gresit, când stiu cà te IUBESC !
Niciodatà nu voi avea destul timp sà îti redau în
cuvinte tot ce simt pentru tine... iubire, pasiune,
dorintà... tot ce stiu e cà voi încerca mereu sà fac
mai mult, mai mult decât e posibil, pentru a te pàstra
aici într-un coltisor al inimii mele, un coltisor pe
care ti-l rezerv tie draga mea... pentru cà tu esti
tot ce mi-am dorit vreodatà! Ochii tài pàtrunzàtori
m-au fascinat din prima clipà, buzele tale senzuale
m-au cucerit... pàrul tàu atât de fin, îmi mângâie
obrajii... iar mâna ta caldà o simt pe fruntea mea
rece...
La atingerea ta totul renaste, îmi revine pofta de
viatà, îmi dai un motiv de a trece biruitor prin
toate, ba chiar mai mult... sà uit de toti si de
toate... si sà ràmânem doar noi doi... în lumea asta
parcà purtatà pe aripi de basm...
Nu voi uita niciodatà acea clipà în care te-am zàrit
pentru prima datà, clipa magicà în care TU m-ai
fermecat... Cu sigurantà cà meriti tot ce e mai bun...
!
...Sunt o adiere de vânt sàlbaticà... Eu sunt lumina
caldà a diminetii ce-ti gâdilà genele lungi pentru
a-ti deschide ochii sà vezi splendoarea ce te
înconjoarà.
Eu sunt o raza de soare caldà si firavà ce-ti mângâie
obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarbà ce-ti
sàrutà gleznele; eu sunt un cânt al pàsàrilor ce te
încântà cu ciripitul lor vioi; eu sunt o adiere de
vânt sàlbatic ce-ti ràsfirà firele de pàr.
Eu sunt o floare micà si tàcutà ce îti implorà
mângâierea, sunt un gând ràslet ce te face sà tresari
când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea
cea realà cufundatà în visare...
Când afarà plouà, la tine mà gândesc; când afarà-i
soare, inima mi-o dezrobesc...
Gândindu-mà la tine, stiind cà ai sà vii; simtind, cà
pentru totdeauna tu mà vei iubi.
Dar singur mà amàgesc, în noapte, si plâng; as vrea
sà-mi fi aproape, în brate sà te strâng...
Sà-ti spun cât te iubesc; dar mà gândesc sà nu
gresesc.
Si de aceea plâng si tac; mà-ntreb mereu de-ti sunt pe
plac
De m-ai intelege... as fi fericit; si toatà viata mea
te-as fi iubit.
Cineva va fi întotdeauna aici sà te iubeascà, cineva
va pretui întotdeauna càldura zâmbetului tàu si
fericirea inimii tale... Cineva va incerca întotdeauna
sà gàseascà cuvinte sà-ti multumeascà pentru cà ai
umplut viatà cu vise devenite realitate si amintiri
frumoase... TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti, ci
pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC
pentru cà mà ajuti sà fac din viata mea nu o tavernà
ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un
repros, ci un cântec...
Cineva te va iubi întotdeauna, iar acel cineva voi fi
întotdeauna EU!
Totul ne desparte pe mine si pe tine... distanta,
oamenii, viata... poate si destinul... iata ce vreau
sà-ti spun: nu mà tem nici de zâmbetul tàu, deci nu mà
tem de nimic; sunt ceea ce-i dincolo de fereastra
odàii tale... depàrtarea... Amintirea ta nu are unde
sà mà afle, glasul tàu nu poate sà mà strige càci nu
stie unde sunt între cele patru zàri...
Stii sà asculti? Auzi vântul la fereastrà? Auzi
pàsàrile care vin si pleacà ducând si aducând
primàvara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe
fereastrà fàrà sà vezi nimic... sunt pe-acolo si
într-acolo... fàrà fiintà o apropiere si o îndepàrtare
în preajma ta... TE IUBESC!
Tràiesc din amintiri, vise si sperante. Dacà mi s-ar
lua acest mod de a trài as muri precum moare o floare
atunci când este udatà. Inima mea a fost udatà cu
lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei
relatii. Tot ce stiu este ca EA reprezintà tot ce e
mai bun pentru mine, un mic ideal de frumusete si
bunàtate.
De ce oare n-a fost sà fie asa cum a spus Ea? Oare voi
mai iubi vreodatà?!
As vrea sa fiu o lacrimà; sà curg încet pe obrazul
tàu... ca râul în ondulàrile sale si sà te pot sàruta
mereu.
Printesa mea iubità as vrea sà fiu o floare... sà mà
porti mereu cu tine; sà am o mireasmà îmbietoare.
Cu ce sà-ti cuceresc iubirea care sà fie mereu alàturi
de mine... la bine si la ràu?
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina
razelor de lunà... càldura pàmântului si lacrimile
norilor...
E o adiere de vânt cu nuantà, un râset de frunze... un
cântec care ràsunà... un drum anume... care te poartà
în visele cele mai profunde.
Fiecare gând al meu càtre tine... se va làsa usor din
mine... va pleca în zàri si va làsa în urmà un soare
ce-o s-apunà...
Si poate tu mà vei uita càci visul trecàtor a fost...,
dar tot ce-am spus e-adevàrat si te-am iubit
neîncetat...
Dragostea este o iluzie opticà ce duce la orbire, o
multitudine de calitàti si chiar defecte înbàlsàmate
într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile...
Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubite,
e numai a ta !
Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele
departe duse-n depàrtàri... trezind în mine noi fiori.

Un gând trist si dureros, la ce va fi, la ce a fost
apasà greu sufletul meu... cu gândul dus la chipul tàu

S-a îndreptat càtre luminà si clipa aceea a dispàrut
luând fiorul nou nàscut
Nu mint când îti spun cà te iubesc, nu mint când îti
spun cà îmi lipsesc îmbràtisàrile tale, tandretea ta,
dragostea ta, tot ceea ce esti tu.
In putin timp am învàtat sà iubesc un suflet minunat,
un suflet care merità ceva mai bun decât ceea ce îi
pot oferi eu. As vrea sà pot pleca într-un loc cât mai
departe, sà pot uita tot ce mi se întâmplà, sà încep o
viatà nouà, sà te cunosc pe tine acolo... nu aici în
lumea asta nebunà din care eu nu mai am scàpare.
Acum nu îmi ràmâne decât sà tràiesc aceeiasi viatà
monotonà pe care o am de ani, sperând cà într-o zi se
va termina totul si voi avea un alt început, un
început numai al meu...
Te-am vazut cum dormeai... am vrut sà vin sà te sàrut,
dar atunci ai deschis ochii, mi s-a facut fricà si am
fugit... Când te vàd, simt cum pàmântul îmi fuge de
sub picioare parcà totul se roteste în jurul meu,
parcà eu sunt centrul universului, dar... deodatà
totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, mà
faci sà mà învârt în jurul tàu ,mà domini... nu mà mai
pot stàpâni...
Purtàm fiecare o dragoste în noi, eu pentru tine, tu
pentru alta.
Focul ne mistuie pe amândoi, eu ard pentru tine, tu
pentru alta.
Astept un cuvânt, astepti un cuvânt, eu de la tine, tu
de la alta.
Obrazul ti-l vàd în vis, delirând, iar tu în visare,
visezi pe alta.
Si ce ràmâne de fàcut? Când soarta vrea numai sà ne
dezbine,
Tràim..., dar iubim... desi tu pe alta, eu tot pe
tine!
Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi
mângâia tristetea, vântul ce-mi învàluia pielea, dar
nu ai fost decât un vis. Dragostea ta mà face sà mà
topesc ca o bucatà de gheatà în a ta palmà de foc si
sà mà înalt fàrà aripi spre lunà, fructul dragostei
mele.
Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir,
esti mai pretios decât orice bijuterie scumpà, esti
mai presus de propria mea persoanà si nu îti voi putea
explica niciodatà, nici prin mii si mii de cuvinte cât
de mult te iubesc!
Ti-am spus vreodatà cà te iubesc? Ti-am spus vreodatà
cum te iubesc? NU? Atunci...Te iubesc!
Nu este destul?... sà îti spun cum te iubesc? Cum te
iubesc... lasà-mà sà numàr ...
Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi
cà nu e destul... Te iubesc cum numai un înger poate
iubi...
Te iubesc cu privirea..., te iubesc cu sàrutul..., te
iubesc cu atingerea..., te iubesc cu trupul..., te
iubeste chiar si fiinta mea...
Mà crezi cà te iubesc? Nu e destul? Ce as mai putea
spune? Te iubesc eu...
Tu esti amintirea vesnicà a mintii mele, tu ai reusit
sà pàtrunzi în întunericul sufletului meu trezind
scânteia iubirii...
Pasii mei s-au ascuns în urma ta, iar dacà cerul ar
putea... sà te-aducà în viata mea... as culege-n palmà
o stea... sà te am pe tine lângà inima mea...
Nu stiu ce vreau, nu stiu ce pot; as vrea sà tip, dar
n-are rost; as vrea sa plâng dar lacrimi n-am...
Au existat în viata mea si în cà mai existà doi ochi
càprui încântàtori si o poveste tristà
Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare sub
minunatele raze de soare càrora le-am purtat si încà
le mai port o dragoste mare de tot...
Te vàd, dar totusi nu existi te simt aproape, dar
visez, cred cà te tin în brate, dar tu esti atât de
departe.
Esti o iluzie, un vis, esti ca o luminà în noapte, un
vis ametitor, un zâmbet, o lacrimà, o razà de
sperantà, o stea pierdutà în vastul univers.
E atâta luminà si atâta iubire cà luna seninà îsi
pierde din fire... Aici, acum visul meu s-a împlinit,
acum sunt fericità... am râs unde plângeam odatà, am
plâns unde râdeam odatà...
Durerea pe care o simte un om când moare e
incomparabilà cu durerea pe care o simt când tu nu
esti lângà mine.
Din dragoste pentru tine as încerca sà misc chiar si
muntii din loc, sà fac totul pe placul inimii tale.
Te iubesc cum nu te-ar putea iubi altcineva si cred cà
dragostea mea pentru tine nu are si nu cunoaste
limite.
Si chiar dacà tu mà vei ràni, eu mereu te voi iubi si
chiar dacà tu mà vei uita, vei fi mereu iubirea mea...

Si chiar dacà tu nu vei privi înapoi, eu nu voi uita
nicicând de noi si chiar dacà tu vei pleca, inima mea
nu te va uita, si chiar dacà destinul mi te va lua, eu
tot nu voi renunta... la dragostea ta...
Nu pot sà cred acum cà viata mea e goalà fàrà tine...
nu pot sà cred cà încà te mai gândesti la mine...
Nu pot uita privirea ta într-o zi de primàvarà; nu pot
uita primul sàrut pe malul màrii la apus de searà...
Vreau doar sà stiu de ce iubito, departe esti acum de
mine? Vreau sà visez, vreau sà tràiesc, vreau sàte
stiu acum o stea...
Nu vreau sà sufàr sau sà plâng, vreau doar sà fiu
mereu cu tine, vreau doar sà simt cà tu esti doar...
iubirea mea...
Nu pàstra numai pentru tine taina sufletului tàu,...
spune-mi-o în tainà mie si numai mie... tu care ai
surâsul plin de viatà sopteste-mi taina sufletului
tàu!
Noaptea e adâncà, casa e învàluità în tàcere si
cuiburile pàsàrilor sunt pline de somn.
Spune-mi draga mea... spune-mi printre lacrimile
tale... printre zâmbetul chipului tàu plin de
neliniste... spune-mi taina sufletului tàu...
Te iubesc draga mea...; ca o pasàre care si-a pierdut
càrarea tu m-ai prins în umbra aripilor tale... Mà voi
strecura în coltul meu si înmàrmurità voi ràmâne în
puterea îngânduratà a noptii.
Când sufletul meu e scàldat de valurile fericirii, nu
râde de ràtàcirea mea învolburatà de primejdii... ci
vino lângà mine...; si ia-mà în brate!
Fericire... e un cuvânt sublim... iubirea seamànà a
avere, o dragoste, dar totodatà si durere, iubirea
poate fi frumoasà, dar uneori si furtunoasà. Dacà
vreodatà iubirea te va lua pe aripa ei... nu o
alunga... càci vei regreta...
Când iubesti... tu o stii bine,... dar nu làsa ca
acest sentiment sà disparà din tine...
Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor
reveni si-astept cu neràbdare ziua... când tu vei
reveni...
Pe malul màrii stau si plâng si mà gândesc din nou la
tine... clipele trec, zilele trec, iar tu departe esti
de mine...
Stau si mà întreb, ce sà mai fac, ca sà te simt din
nou aproape? Oare de ce nu esti aici, de ce nu esti în
miez de noapte...
Inima-mi plânge, înlàcrimatà, de dor, de dragoste, de
viatà... alàturi de ea plâng si eu, zi de zi, de
dimineatà.
Durerea în suflet ce o port mà face sà renunt la tine;
desi nu pot, desi nu vreau poate cà... doar asa va fi
mai bine.
Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele
duse în depàrtàri trezind în mine noi fiori...
De ce sà-mi pese cà e toamnà c-afarà-i trist si e
pustiu? cà pomii-si dezgolesc a lor coroanà si acuma
ceru-i cenusiu cà nu mai sunt privighetori sà-mi cânte
în imnuri de iubire, fericirea...
De ce sà-mi pese de acestea toate, când lângà mine
alàturi e iubirea..., când lângá mine esti TU...?!?
Credeam cá dragostea înseamná o adevaratá condamnare
la suferintá, dar datoritá tie am aflat cá a te
îndrágosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trái din
nou. Acum când esti cu mine totul pare schimbat în
jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai
puri în ciclul lor zilnic… timpul parcá s-a oprit în
loc numai pentru noi doi…pentru cá tu esti cel mai bun
lucru care mi s-a întâmplat în viata mea…
Am crezut cá esti sincera când ai spus cá má iubesti,
însá acum m-am convins cá au fost doar vorbe-n
vânt..., am crezut în tine si cu ce m-am ales oare?…
Dragostea ta a plecat la fel cum a venit: pe furis,
furându-mi o parte din sufletul meu…
De ce oare a trebuit sá má încred în tine, în vorbele
tale sirete, în farmecul táu aparte, în toatá fiinta
ta?
Ne-am náscut numai pentru o singurá persoaná,
persoana în a cárei cáutare suntem încontinuu... Am
avut impresia cá te záresc... tu jumatate a vietii
mele, tu înger ce má aduci pe drumul bun si ce má
înveti tainele iubirii sfinte, tu esti cel care dai
vietii mele un sens, un impuls de a înfrunta crunta
viatá si de a o lua de la capát cu fruntea sus... Desi
departe, tu m-ai învátat cá iubirea e mai presus de
orice, mai presus de distanta ce ne desparte, mai
presus de oameni, mai presus chiar si de trupurile
noastre… pentru cá ceea ce dáinuie în eternitate este
IUBIREA.
Ori de câte ori privesc marea îmi aduc aminte de
clipele petrecute împreuná...
Privirile noastre se scáldau în lumina palidá a
apusului de soare... Fiecare atingere a ta má facea sá
tremur asa cum o floare este alintatá de picáturile de
rouá, fiecare sárut al táu îl simteam ca atingerea
delicatá a unei proaspete flori de primavará,
trupurile noastre se uneau..., se unduiau asa cum apa
inundá gratiosul nisip, soaptele tale suave mi se
páreau adieri rácoroase ale unei brize…
Totul era atât de perfect ca si când tot Universul ar
fi fost numai al nostru…
Atunci am fost al tau pentru întâia oará si nu regret
nimic din tot ce a fost pentru cá nimic din lume nu
este mai sublim decât dragostea, nimic nu este mai pur
si mai gingas decat cuvântul TE IUBESC!
Cum sá tráiesti frumos fárá iubire?... Cum sá visezi
sá umbli ori sá zbori?... Cum sá cuprinzi nelinistea
din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sá
înoti prin márile de flori, cum sá te bucuri de
întreaga fire?... Si viata ta sá-si afle împlinire
fárá minunea care dá fiori?...
Iar dacá tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar dacá eu
te-am cunoscut, e vina mea...
Iar pentru cá te cunosc e de viná... numai ea...
dragostea
Si numai pentru cá: Departe-n lumea suferintei tráiesc
cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta,
fericirea...
Mi-e dor de tine atata stiu…
O fatá si un báiat cândva s-au întâlnit si fárá
a-si da seama s-au si îndrágostit.
De aici încep mereu iluzii fericite... si tot de aici
încep iubirile pierdute.
Cáci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si
sufletul din tine pentru o sárutare
Dar si câteodatá sufletul táu plânge, când simti cá-n
inima iubitei dragostea se stinge.
Dar dragostea cea mare cere suferintá, iar tu vei
suferi cumplit fárá a ta vointá.
Cáci undeva e scris ca lege pámânteascá... ca oamenii
care iubesc, sá-ajungá sá urascá.
Iar dacá tu iubesti stápân pe lume crezi cá esti, iar
dragostea îti pare o zâná din povesti.
Dar alergând buimac în urma fericirii,... vei fi cât
lumea si pámântul... scavul iubirii...
...Ne-am întâlnit întâmplátor, mi-ai zâmbit usor si
totodatá timid si am înteles cá din acel moment vom fi
nedespártiti... poate cá am stiut dinainte de a te
cunoaste cá te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum,
nici când tu te-ai náscut în imaginatia mea ca un vis
ce ar vrea sá deviná realitate... mi-ai oferit mai
multe decât mi-as fi putut imagina, dar mai presus de
toate, mi-ai oferit cele mai curate si pure
sentimente... pentru toate astea nu cred cá as avea
atâtea cuvinte sá-ti multumesc..., dar cred cá vorbele
sunt inutile, sá las mai bine faptele sá-ti
demonstreze dragostea ce ti-o port pentru cá bine zice
o vorbá: "dureazá doar un minut sá-ti spun cá Te
Iubesc, dar va dura toatá viata sá-ti arát cât de
mult"... si nu uita niciodatá cá pentru mine tu ai
fost, esti si vei fii mereu dragostea mea mare...
náscutá dintr-o simplá întâmplare...
Departe sunt de tine, singur lângá telefon si astept
clipa când tu má vei suna. Tot ce vreau este sá aud
soaptele tale, care acum... departe sunt de mine...
sunt acolo... lângá marea cea spumoasá...
As vrea sá fiu si eu acolo... pe malul márii si sá
scriu numele táu pe nisip ca tu... sá rásari dintr-o
stea si sá stergi numele si dorul...
Fericirea a intrat în viata mea, o datá cu tine.
Inainte, clipele de tristete, de neliniste, îmi
invadau gândurile... má dominau. Acum suferinta s-a
încheiat.
Tu esti lángá mine si este de ajuns sá te simt
aproape, sá stiu cá má iubesti pentru a fi o persoaná
fericitá.
Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum cá
te-am gásit, simt cáldura dragostei tale care má
poartá undeva, sus, departe... spre al nouálea cer.
Iti multumesc cá existi!
Tu esti cântecul care má adorme noaptea, vocea ce-mi
mângâie tristetea, vântul ce-mi rásfatá pielea, o
ultimá silabá pe care vreau sá o rostesc înainte de a
visa si... primul meu gând...
Dacá viata mea ar fi o clipá petrecutá cu tine, nu
mi-as dori alta, o clipá sá má privesti, sá má sáruti,
sá má atingi...
Vreau ca tu sá reprezinti visele mele, vreau ca tu sá
fi motivul pentru care tráiesc, vreau ca tu sá fi...
TOTUL!
...stau singur... vántul primáváratic alungá firele
de pár mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii
ca înainte, nimic... doar clipele petrecute împreuná
îmi vor aminti din când în când cá ai existat, cá m-ai
iubit cândva... însá acum toate astea nu mai semnificá
nimic,...
Pentru tine eu nu am fost decât o simplá aventura...
reusind sá fiu doar o micá parte a vietii tale...
...de ce n-a fost sá fie, de ce?... întrebári fárá
rost care-mi umbresc mintea, întrebári al cáror
ráspuns nu o sá-l primesc probabil niciodatá... poate
cá eu am fost de viná, poate cá tu... sau poate cá
distanta a fost cea care... a facut sá te îndepártezi
de mine... de inima mea.
Tu ai plecat si..., odatá cu tine s-a rupt si o parte
din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte...
Ai plecat de lângá mine si totul e pustiu, dar eu
tot cu tine îmi doresc sá fiu
Ploaia bate-n geam, vântul suflá tare... în sufletul
meu e un gol prea mare.
Lacrimi curg usor, de dor de durere... îmi doresc din
nou încá-o mângâiere
Sá te simt aproape ca în prima zi, când eu ti-am
cerut... cu mine sá fii!
Din clipa-n care-n viata mea mi-a fost sortit sá
te-ntâlnesc
Din prima clipá, chiar de-atunci am început sá te
iubesc.
Ti-am dáruit ce nimánui n-am dáruit vreodatá
Balsam pe inimá sá-ti pui iubirea mea curatá.
Si iatá timpul a trecut si când în urma mea privesc
Revád în zare ziua când... am început sá te iubesc.
Ti-am dáruit ce nimánui n-am dáruit vreodatá
Sa porti mereu în viata ta... iubirea mea curatá.
Ai privit în urma mea si-ai lácrimat usor
spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Má
rog noapte si zi, sá pot sá te gásesc din nou, sá-ti
spun cá încá mai regret greseala fácutá si vreau sá
simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui
"Te voi iubi mereu".
Sunt lacrimi ce si astázi îmi umbresc obrazul si-as
vrea sá fac ceva sá te aduc din nou în viata mea, dar
totul e fárá rost cáci tu ai plecat lásând doar urma
amará din sufletul meu si zámbetul usor crispat ce
mi-a sfárâmat inima.
Un loc de rai era o viatá aláturi numai si numai de
tine, dar totul s-a destrámat usor asemeni unei pânze
de páianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor
pe valurile sárate ale márii si încá mai visez la
chipul táu si ochii tái de înger, dar singur în
tácerea mea si-n umbra din al meu destin má-nchin la
vesnica uitare cáci tu nu esti acum decât asemeni unui
gând amar ce-mi usturá inima cu putere.
Strigând si invocând la nesfârsit o simplá dorintá îmi
spun "lasá-má" cáci tu nu ai facut decât sá sufár si
sá plátesc ceva mai scump ca mea viatá.
Inainte mai pot sá privesc chiar dacá totusi încá te
iubesc, dar în acelasi timp îmi tot doresc si-mi spun
"Nu poti sá fi asa..."
Dacá m-as face o micá razá de luminá m-as strecura din
nou în inima ta sá simt cá sunt un om, cáci încá îti
mai simt suflarea... má uit în jur si vád doar ce-ai
lásat..., cáci acolo unde ai fost tu, acum nu sunt
decât umbre si stiu cá nu voi mai visa la fel ca
atunci când tu ai fost în viata mea.
Imbrátisez dorinta de-a muri sárutând plácerea
durerii cáci nu mai pot închide ochii de nevoia ta.
Imi lipseste zâmbetul táu, îmi lipseste îmbrátisarea
ta si îmi lipseste mai mult ca oricând lumina ochilor
tái, cáci viata mea acum e doar un vis si acela e...
de a te regási din nou... sá-ti spun cât îmi
lipsesti....
Nu pot sá mint si sá-mi închid ochii la ceea ce am
pentru tine, dar stiu cá pot sá îti ofer mai multe
decât simpla zi de mâine.
Astern pe-o foaie un simplu gând amar si recunosc cá
n-am puterea sá pot gási un rost, sátul si cu ochii
flámânzi de tine îmi pierd mai mult decât jumátate de
viatá si încá caut sá te regásesc. Sárutul táu e încá
pe buzele mele si lacrimile mele sapá cu durere în
propria inimá fácând o raná fárá seamán, cáci doare si
totusi nu stiu de ce?
Sátul si cu privirea tristá má uit la fiecare colt de
stradá, geam, si-ncerc sá te gásesc, dar tu ai fost...
acum ai disparut si asta má doare chiar dacá nu e de
conceput.
Tot ce stiu este cá îmi lipsesti si cá te voi iubi
mereu cu riscul de-a muri la fel...
Un gánd amar îmi ráscoleste inima si vreau acum sá mor
decât sá-ndur pentru toatá viata o lipsá fárá cuvinte
si o durere neexplicabilá... Te voi iubi mereu...!!!
O mie de vieti de`as primii cu tine le-as împârtii,
sá te am vesnic lângá mine sá-mi faci zilele senine.
Sa simt mereu cá esti lângá mine si sá-mi faci zilele
cât mai senine, sá simt mereu cá esti o parte din mine
si cá îmi vrei numai bine..., nu stiu dacá tu crezi
sau realizezi cât de mult yo te visez, cât de mult as
vrea sá fiu baiatul pe care tu ti l-ai dori. Adesea
stau si má gândesc cât de mult tu má visezi? Cát de
mult tu tii la mine? Oare vrei sá-mi faci zilele
senine? Oare am în inima ta si eu un loc? Sau sunt
pentru tine doar un joc?
Daca e asa... trezeste-má acum, dacá vrei sá-mi faci
un bine si zilele cât mai senine, dar cred cá stii...,
cá fárá tine inima se pierde în mine; viata nu mai are
rost, stelele se vor prábusi si soarele nu va mai fi.
Si am sá tráiesc în suferintá si durere si cât voi
trái, la tine má voi gândi, la fata care m-a fermecat,
la fata care mi-a dat rouá în zori si aripi ca sá
zbor, la ochii tái ca marea si la gura ta ca floarea,
la limba ta cu gust de miere si la zâmbetul frumos ca
douá stele. Vocea ta m-a încântat de parcá un înger
mi-a cântat... iar dacá din viata mea, tu ai vrea sá
pleci... cine o sá-mi mai zâmbeascá si cu iubire în
ochi sá má priveascá?
Cine o sá má îndrume sá fac lucruri cât mai bune? Fárá
tine viata mea un cosmar ar fi, un cosmar cumplit din
care nu m-as mai trezi.
Prin aceste rânduri vreau sá stii, cât de mult eu te
pot iubi, cât de mult stau si má gândesc la vremea
când noi doi vom fi... si pe plaja însoritá ne vom
iubi. Oare clipa fericitá când va fi? Oare cât de mult
vei mai lipsi?
Oriunde ai fi eu sunt cu tine si tu esti cu mine. Pe
zi ce trece sunt tot mai indrágostitá de cuvintele
tale, de vocea ta si de chipul táu pe care din pácate
nu l-am vázut decât în poze.
Tie îti datorez fericirea pe care o port acum în
suflet, fericire care îti aliná tristetea. Esti ca o
sageatá care mi-a pátruns în inimá si care de multe
ori má omoará, dar numai aceastá iubire má aduce la
viatá.
Tu esti încá un mister pentru mine deoarece nu cunosc
strálucirea ochilor tái, dulceata buzelor tale... Nu
pot sá mint si sá-mi închid ochii la ceea ce am pentru
tine, dar stiu cá pot sá îti ofer mai multe decât
simpla zi de mâine.
Vreau sá stii cá nimeni nu a tinut, nu tine si nu va
tine asa ca mine la tine... TE IUBESC.
Imi las sufletul sá tráiascá prin a te iubi pe
tine, îmi ascult inima pentru cá ratiunea nu conteazá
atunci când iubesti. Inima mea nu e întreagá dacá nu
esti tu. Dacá noi am dat unul de altul a fost pentru
ceva, iar dacá noi ne vom întâlni va fi pentru cá
iubirea învinge întotdeauna.
Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine
nu stim cum va fi, de aceea trebuie sá profitám de
ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei
persoane, atâtor si atâtor lucruri... dar, iubirii,
odatá apárutá... nu-i voi spune niciodatá adio...
pentru cá e vesnicá si fiecare avem nevoie de ea.
Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai
scris pentru prima datá ceea ce simti pentru mine am
simtit cá m-am náscut din nou si tráiesc într-o lume
de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am
nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta!
Am devenit dependent de tine... Dacá as sti cá esti un
cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodatá de fricá sá
nu te pierd. Má bucur cá esti în inima mea,... dar as
vrea sá fi lângá mine, sá te ating, sá se împlineascá
visul meu cel mai mare. Dacá esti o stea,... iar eu
iubirea ta..., atunci sunt sigur ca aceastá stea va
stráluci vesnic.
Crede-má, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu
cred cá dragostea ce o simt pentru tine se va stinge
vreodatá......................................