Frănturi de vise și raze estompate de soare imi scrijelesc retina asa ca prefer să închid pleoapele...e mult mai bine . Aud doar ceasul ticăind intr-un șir interminabil. Mă tot gandesc dacă merită să mai deschid ochii? E un gol mult prea mare.Ce să simt și ce să văd ?
E așa imperturbabil tot ce e in jur. Pereții sunt albi, camera e inghesuită dar totuși e un gol imens. Frigul isi face simțirea și sângele nu îmi mai incălzeste corpul.Dacă aș putea ti-aș arata lumea mea. Dar nu te-as lăsa să faci parte din ea.
Palmă după palmă mă tot lovesc dar ochii îi țin cat pot de inchiși să nu simt durerea.
Mă lipesc de pereții și stau in al meu colț, mă gândesc ce să visez? Inecată în clemența mea plină de un nihilism infantil mă pierd iar si iar în frânturi de vise.
Mai văd din când în când o rază de lumină dar e doar o rază care mă amagește. Am tot timpul un raspuns și mă inec intr-un șir interminabil de gânduri care mă sufoc . Merg pe marginea prăpastiei privesc în jos dar și in sus.Am uitat cum e sus dar eu stau .
Ma fac prietenă cu dracul , imi e frică , vreau să fug dar totuși eu rămân . Sunt tot aici. Picioarele imi sunt grele și mă duc și mai adânc , mă lovesc de trepte dar parcă nu ma dor picioarele.
Vreau o frimitură să îmi incălzească sufletul rece din mine dar ce să incalzească? Iubirea e doar o amăgire și o iluze intr-o lume naivă și cretinizată cu un grad mai inalt ca al meu .
Mă bag sub patură să simt caldura și închid iarași ochii. Copilul candid din mine tipă și e supărat pe mine , vrea sa se bucure de ce nu există . Il las sa vada asta dar începe și plânge . Lacrimile mă înec , nu mă lasă să respir, mă lovesc cand trebuie să zambesc .
Chiar daca am ochii inchisi asta nu înseamnă că nu văd . Cu pătura pe cap aud decât șoapte cât mai îndepartate.Gardienii întunericului m-au lasat jos. Stau in camera mea inghesuita si totusi goala, imi joc viața la noroc. Mai aprind lumina din când în când .Prea albă si încerc să deschid ochii dar îmi lacrimează puternic. Mai aprind o tigare să mă înec cu fumul și să ma duc in lumea mea.Ce sa aleg?

Palma după palmă nu mă mai întăresc și mă pregătesc pentru un loc și mai rece. As lua-o si maine de la capăt dacă aș mai putea dar mă uit ca e un gol și o sa fie și mai mare.
Cine poate intelege durerea care mă sfâșie , cine poate intelege golul care mă omoară?Frănturi de vise..ma duc in nebunie. Să mai dau o carte jos dar le-am terminat .
Vorbe și promisiuni rostite în nebuloasa nebunie aceași greseală și parcă prind gustul sau poate că imi place .
Mda...iar vociferează copilul din mine că ii e frig și ca il omor pe zi ce trece.Ce sa ii fac daca il dezamagesc tot timpul . El plin de ingenuitate și innocent vrea să râdă și să se joace dar e dezamagit . Vrea sa fie iubit și să se bucure de tot ce e bine , ce sa ii fac cand ii arat duritatea. Prefer il ascund , îi ascund zambetul și bucuria.

Imi doresc liniștea , am armistiu care poate să îmi aducă pacea - viața e calătoria, destinația e cerul , asa ca inchid ochii acum și privesc crudul joc al desfranări in care sunt prinsă.
Fac pact cu diavolul să mă lase în linistea chioară, strig la înger să vină să mă ia și să salveze macar acel copil din mine .
Mă hrănesc cu venin să îmi îndulceasca somnul sa rămân în intunericul meu și poate acolo nu am parte de frânturi de vise ce îmi omor sufletul.