La doar 8 ani, suferind de o boală ce nu se poate vindeca încă, Alina Mihaela Gornea spune că e o fată normală. Ea știe să-și păstreze zâmbetul pe buze, să lupte cu disperarea și desenează felicitări pentru mama. Nu e numai povestea Alinei, ci a unei familii care a rămas unită în suferință: familia Gornea.


"Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie-mpărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, pecum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită și ne izbăvește de cel rău. "
Așa începe să-și facă temele Alina Mihaela Gornea din Fetești. Se închină frumos la cruciulița pe care o poartă drept paznic la gât, apoi se apucă de scris: "Zic rugăciune ca să scriu frumos și să nu greșesc, dar tot mai greșesc", mărturisește cu nevinovăție.
Acasă la ea e bine. Numai că acasă nu înseamnă decât două camere - o bucătărie doar cu numele, fără sobă sau altă sursă de încălzire și o altă cameră în care dorm 4 persoane: Ecaternina Gornea - mama, copiii Alina și Bogdan și tatăl - Constantin Gornea. Doamna Gornea și copiii încap într-un pat de două persoane. Nici măcar dumneai nu e foarte înaltă sau corpolentă, dar vorbește ca un medic și are încă sufletul de copil.
Îi cer doamnei Gornea să-mi povestească despre Alina. La 6 ani a aflat că fata are nefrocalcinoză, o boală provocată de lipsa unei enzime din organism. Din această cauză, la rinichiul fetiței se formează pietre încontinuu. Pe scurt, îmi explică doamna Gornea, "organismul Alinei e o fabrică de pietre". Și-a dat pentru prima oară seama că ceva nu e-n regulă când a venit Alina să-i spună că a urinat cu sânge: "Mâncase snacksuri cu tomate, iar acelea erau roșii, roșii la culoare, și-mi zice: "Mami, uite, am făcut pipi roșu că am mâncat snacksuri"". A doua zi au plecat împreună la doctor.
Medicii din Fetești au trimis-o la investigații. De doi ani trăiește calvarul:"La început am fost dărâmată rău. Mă gândeam numai la rău. Îmi ziceam "Doamne, nu se poate!". Dar văzând voința ei, ei nu îi e teamă, m-am întărit". Apoi a ajutat-o și soțul, Constantin Gornea, care e un optimist incurabil, după cum îl caracterizează doamna Gornea.
Cu zâmbetul pe buze apar în cameră Alina și Bogdan. Le-a spus mama lor că aș vrea să vorbesc puțin cu fata. La început, Alina e timidă, n-a mai dat niciodată un interviu și reportofonul o incomodează. Dar trecem repede peste asta, pentru că e o vorbăreață. Doar de aceea singura "problemă" de la școală e întorsul la bancă pentru a vorbi cu Ana, colega ei din spate.
O intreb mai întâi care e cel mai fericit moment din viața ei. Îmi răspunde prompt. Se simte bine la bunici, unde se înțelege cu verișoara de 3 ani și jumătate, Viviana. Îi place, pentru că se joacă prin casă, cu mingea, cu urșii de jucărie, spune că îi plac jucăriile de pluș și cam atât.
Vreau să ating subiectul delicat: boala ei. Nu-i place să vorbească despre asta. O rog, de data aceasta, să-mi povestească cel mai trist moment din viață. Ezită. Ochii mari și căprui nu varsă lacrimi, dar sufletul plânge. Se vede că nu vrea să-mi spună. Până la urmă, ajutată de doamna Gornea, vorbește de o întâmplare când a luat singurul ei suficient la școală pentru că "n-am scris toată poezia și... am greșit".
Bogdan se agită pe fotoliu. Ar vrea să-l înregistrez și pe el, să-i pun și lui întrebări.
Îmi continui interogatoriul cu Alina. S-a adaptat la școală, iar cu copiii se împacă și bine și rău. De rău: "Câteodată mă joc cu o fată și cu băieți, mă aleargă pe mine și pe ea și nu putem să alergăm mai repede decât ei și ne prind". De bine: "Când stau și mă plimb prin curtea școlii". La școală nu-i convine programul, modificat între 11 și 14, deoarece clădirea în care ea învață, a Școlii nr. 7, e în renovări. Îi vine greu, fiindcă Alina trebuie să mănânce de 5 ori pe zi. În plus, ia medicamente cu o oră și jumătate înainte de masă, ceea ce înseamnă că mănâncă de prânz la 15:30.
La boala ei, acesta i se pare lucrul cel mai greu, luatul medicamentelor. S-a săturat odată și n-a vrut să le mai ia. Dar a convins-o doamna Gornea. I-a spus să facă ce vrea, dar altă dată n-o să-i mai cumpere nici medicamente și nici n-o să mai țină regim. Alina a înțeles atunci, însă a cerut încurajări. Iar doamna Gornea și fratele mai mic, Bogdan, au început să strige: "Hai Alina, hai Alina!"
Dar Alina nu numai că ia medicamente. Ea trebuie să țină și regim alimentar. Nu are voie să mănânce decât alimente naturale, cât mai multe fructe și legume, nu snacksuri sau chipsuri. Nu poate mânca nici cacao, prune, pătrunjel, sfeclă roșie, nu ia suplimente cu vitaminele C și D, fiindcă toate conțin oxalați. Mănâncă fără sare, numai fiert și fript. Nu are voie nimic prăjit. Cartofii prăjiți, mâncarea preferată a oricărui copil, nu îi mai poate gusta niciodată. Totuși, fata nu se plânge de regim. I se pare ușor să-l țină. Când o servesc copiii cu bomboane la școală, le împachetează în hârtie și le aduce acasă.
Și nu e doar atât. Nu are voie să facă sport prea mult - să nu transpire, nu trebuie să răcească și nici să aibă carii. Acum doi ani, când a aflat de boală, Alina a suferit o operație la rinichi. I-au fost extrase 7 pietre. În prezent, rinichiul nu e refăcut după operație, iar fata mai are încă 4 pietre mari - una de 1 cm în diametru - și altele mai mici. Orice infecție în organsim solicită rinichii și dacă apare o infecție la rinichi, medicii îi vor scoate rinichiul. Orice neatenție îi poate provoca infecția atât de periculoasă.
Alina nu bea decât apă fiartă și răcită, 2 litri pe zi, iar la joacă e mereu cu sticluța de ceai după ea.
Când o să fie mare vrea să se facă doctoră și visează la o nuntă ca-n povești. Mai mare decât cele prezentate pe Antena1 la "Nunțile": "A zis c-o să-și facă o nuntă mult mai mare decât a văzut ea acolo și o să aibă un tort mult mai mare", spune doamna Gornea. Poate că nu întâmplător i-a plăcut povestea lui Hans Christian Andersen "Adevărata prințesă", unde prințul, pentru a-și găsi o prințesă, pune un bob de mazăre sub 9 saltele și fata care îl simte trece testul.
Alina stă cuminte pe pat. O întreb ce face în vacanță. Îmi răspunde scurt: "Mă joc, scriu, citesc".Fiindcă, și la școală, materiile preferate sunt sportul și româna.
O rog să-mi vorbească despre operația la rinichi. Doamna Gornea intervine și-mi spune că fata n-a plâns decât de două ori: o dată înainte de operație, când i-a studiat pe medici din cap până-n picioare. A doua oară a fost în timpul unui tratament la măsele. Doamna doctor a pus-o, ca atunci când o doare, să ridice mâna. I-au curs lacrimile șiroaie pe obraz, dar n-a ridicat-o.
Alinei îi place să colecționeze șervețele."Odată, mi-a luat o fată două șervețele și nu mi-a mai adus niciunul", se plânge ea.
Pe 4 septembrie se internează în spital pentru noi investigații. Face controale periodice, din două în două luni. Dar, din păcate, boala ei nu se poate vindeca. Medicamentele "parcă nu se cunoaște că i le dau, doar că o țin pe loc, n-au mai crescut pietrele, iar infecția, dacă nu apare, ar fi bine", povestește doamna Gornea. Însă, părinții fac toate eforturile să fie bine. Lucrează doar domnul Gornea, pentru că mama are grijă de fată. Trăiesc din 5 milioane pe lună, din care un milion și jumătate se duc pe medicamente.
Copila își înțelege părinții că n-au bani. Uneori îl ceartă pe Bogdan, fratele mai mic, să nu mai stea mult la televizor, "că o să trebuiască să vândă mami tot din casă să-ți ia ție ochelari".
Alina ar avea nevoie să meargă în fiecare an la Băile Olănești pentru tratament, dar nu are posibilități financiare. Un bilet pentru 10 zile costă 16 milioane pentru o singură persoană. A reușit anul trecut să ajungă și s-a simțit foarte bine. A admirat lacul cu nuferi pentru că e curat. Dar anul acesta nu s-a mai putut duce. Costurile sunt prea mari.
Și pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, doamna Gornea a descoperit că are un chist feros și că trebuie operat: "La început am zis să mă las pe mine, că mai importantă e Alina. Dar îmi dau seama că trebuie să fac un efort, nu știu cum și nici de unde, să mă operez, că dacă eu nu sunt bine, nu mai are cine să aibă grijă de ea. I-am spus Alinei: "Mamă, să-ți asculți părinții, că numai ei îți vor binele"".
Iar Alina îi ascultă și îi iubește. Desenează felicitări în care spune: "Mami te iubesc din suflet și din inimă. Și nu pot să mă despart de tine niciodată. te iubesc."

Familia Gornea are următoarea adresă: Str. Fundătura Carpați, nr. 10, Fetești, Ialomița, cod 925150. Orice ajutor este binevenit.