Unui ”iubitor de adevăr”, despre duhurile rele
(Scrisoarea a 207-a)

Spui că tu crezi în Dumnezeu, dar nu crezi nicicum în existența demonilor.

Se povestește despre un oarecare străin care ajungând în Egipt a vrut cu orice preț să se scalde în râul Nil, ca să aibă o amintire. Localnicii i-au spus că în Nil sunt crocodili și să nu se ducă prea în larg. El însă n-a crezut în existența crocodililor, și-a bătut joc de atare ”povești băbești” și, ca un bun înotător, s-a avântat în largul Nilului. Dintr-o dată a scos capul un crocodil și cu dinții săi ca un fierăstrău l-a retezat pe înotător în două. Și astfel viteazul nenorocit în viață n-a crezut în existența crocodililor, iar în moarte n-a avut timp să se încredințeze de ea.

Tăgăduindu-i pe diavoli tăgăduiești și o mare parte din adevărul evanghelic.
Tăgăduiești că diavolul L-a ispitit pe Hristos, și că Hristos a izgonit duhurile rele din oameni, și că El a sfărâmat stăpânirea demonilor asupra oamenilor. Fiindcă cel mai important ucenic al Domnului, Sfântul Ioan, spune cu tărie că Hristos a venit în lume să nimicească stăpânirea diavolului asupra oamenilor, zicând:
Spre aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. (I In.3,8)

Zis-a un mare poet:
“Mai multe lucruri sunt în cer și pe pământ decât poate chiar să viseze omul”.
(Shakespeare)

Tu tăgăduiești diavolii nu fiindcă o vrei tu, ci fiindcă diavolul vrea așa. Ai făcut războiul? Orice armată întinde ambuscade și se ascunde cu îndemânare ca dușmanul să creadă că ea nu este. Pentru un general vestea cea mai îmbucurătoare este aceasta: dușmanul crede că nu există el, nu există nici armata lui.
Cândva diavolul se arăta pe față oamenilor și prin frică îi prindea în mrejele sale. În timpurile noastre tactica lui este de camuflaj; mulțumirea lui este ca oamenii să-l tăgăduiască și să creadă că el nu există.
Mă tem însă că de nimeni nu este mai aproape diavolul decât de cel care susține că diavolul nu există.
În această lume suntem ca pe un câmp de luptă, în război cu dușmanii văzuți și tăinuiți.
Vai de noi dacă îi vom tăgădui pe dușmanii cei tăinuiți.
La ce ne va folosi biruința asupra lupilor și urșilor dacă ne mușcă șarpele din iarbă?