Negustorului M.S. din Kojar, despre faptul că și sluga este om
(Scrisoarea a 222-a)

A venit la mine una dintre slugile dvs. Și s-a plâns că l-ați dat afară din slujbă pe nedrept. Nu știu cum ați putut să-l dați afară când el este mai puțin vinovat decât dvs. V-a îmbrâncit, iar dvs v-ați lovit de zid. Dacă ar fi fost numai asta, el ar fi fost singurul vinovat și nu ar fi avut pricină să se plângă. Mai este însă și altceva. Dvs sărbătoreați nunta de argint și seara, după ce au plecat oaspeții, ați chemat slugile și ați băut cu ele până după miezul nopții. V-ați îmbătat atât dvs cât și slugile. S-a îmbătat și Spasoie, care altminteri nu se îmbătase niciodată. La beție, Spasoie a început să cânte și nu vă dădea răgaz să vorbiți. L-ați înjurat și l-ați lovit cu mâna peste gură. Atunci Spasoie și-a îmbrâncit stăpânul și acesta s-a lovit de zid. Cu aceasta a luat sfârșit nunta dvs de argint și cu aceasta a început epoca de piatră în viața lui Spasoie. Un om beat a lovit alt om beat și acesta i-a dat înapoi. Răbojul este curat. Măsură pentru măsură. Dar dvs ați întrecut măsura atunci când dimineața l-ați dat afară pe Spasoie.

Se povestește despre marele rege polonez Cazimir că a dorit să joace cărți. Într-o noapte regele juca cărți cu unul dintre curtenii săi. Curteanul pierdea mereu, regele câștiga. Curteanul s-a supărat și la necaz i-a tras regelui o palmă. Treaba a ajuns înaintea curții de judecată, care l-a osândit pe curtean la moarte. Când condamnarea i-a fost adusă regelui, acesta n-a vrut să o semneze, lămurind:
“Vinovatul nu este el; eu sunt cel vinovat, fiindcă nu se cuvine unui rege să joace cărți și prin aceasta să întărească patima jocurilor de noroc la supușii săi”.

Cred că la fel trebuia să judecați și dvs. Sluga care s-a îmbătat nu e atât de vinovată ca stăpânul care l-a silit să bea. Dvs l-ați chemat pe el la băut, nu el pe dvs. Iar beția îi nivelează pe toți oamenii la fel ca nebunia: la beție nu se știe cine-i stăpân și cine este sluga. Așadar, acum numai Spasoie să sufere pedeapsa pe care o meritați amândoi? În acest rău merit dvs aveți o mai mare parte, însă partea dvs ați aruncat-o asupra lui. Dar dacă sărmanul Spasoie ar fi dezgropat bani de aur în curtea dvs, oare și atunci v-ați fi lepădat de partea ce vi se cuvenea?

Apostolul Pavel i-a scris cândva unui stăpân, Filimon, pentru Onisim, sluga acestuia, rugându-l să primească pe Onism înapoi și încă nu ca pe o slugă, ci ca pe un frate iubit. Primește-l, zice, ca pe mine.
Iată, și eu vă rog: primiți-l pe cinstitul Spasoie, om botezat ca și dvs. Și pentru el a murit Hristos, la fel ca pentru dvs. Iată, el s-a învoit să bea la porunca dvs. Vedeți ce devotat vă este, că și în păcat a căzut pentru dvs? Primiți-l deîndată și nu îngăduiți ca el să fie fără să vrea crainic al nedreptății dvs între oameni și glas strigător către Dumnezeu împotriva dvs.