Scriitorului S.C., despre stăpân

Vă miră că nu scriu “decât despre Hristos, în vreme ce ar trebui scris despre pacea mondială, despre cultură, despre educație, despre progres, despre morală”!
O, domnule și frate, unde n-aș sti să scriu decât despre Hristos și să nu știu altceva afară de Hristos, încât să pot spune precum apostolul:

N-am judecat a știi ceva întru voi, fără numai pe Iisus Hristos. (I Cor.2,2)

Ascultați casnicii: despre ce vorbesc, dacă nu despre stăpânul casei?
Ascultați și citiți: cine este mai des pomenit zilnic într-o țară decât domnitorul și conducătorii acelei țări?
Și atunci cum să nu se vorbească foarte mult între locuitorii lumii despre Stăpânul lumii, despre Domnitorul universului, despre Împăratul cerului și pământului, despre Mântuitorul sufletelor noastre?
Iar a vorbi despre Hristos înseamnă a vorbi despre tot binele desăvârșit din cer și de pe pământ.

Când se vorbește despre Hristos se vorbește și despre pace, fiindcă El este adevăratul Purtător de pace și Dătător de pace din istoria planetei noastre.
Când se vorbește despre Hristos se vorbește și despre cultură în sensul bun al cuvântului(fiindcă acest cuvânt a fost schimonosit până la sluțenie). Iată, El e însuflătorul celei mai nobile și mai sfinte culturi din lume.
A vorbi despre Hristos înseamnă a vorbi și despre educația oamenilor, fiindcă toată învățătura Lui privește educarea oamenilor- educarea oamenilor și trasfigurarea duhovnicească.
A vorbi despre Hristos înseamnă a vorbi despre progres, fiindcă El singur poate duce oamenii dincolo de mormânt.

Așadar, a scrie și a vorbi despre Hristos înseamnă fără îndoială, a vorbi în mod inevitabil despre morală, adică despre purtare, despre cinste, curăție, bunătate, milă față de cei în suferință, dragoste și așa mai departe.
Cu adevărat, nu este de mirare că umila mea persoană scrie și vorbește despre Hristos, ci e de jale și de mirare că alte mii, mai puternice și mai capabile decât mine, nu gândesc, nu vorbesc, nu scriu, nu cântă despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
Fiindcă secerișul este mult, iar secerătorii puțini.
Să ne rugăm Domnului secerișului să înmulțească următorii Săi în țarina Sa.
Vă rog, dați-vă osteneala și dvs să intrați în marele cor al oamenilor și îngerilor, care își ațintesc privirile numai spre El și își întrebuințează toate puterile spre întărirea sfintei Lui Evanghelii în inimile omenești.