1

Melancolic plutesc în gânduri,
Ascult focul foșnind
Ascuns în sobă,
Uimit de căderea nopții.

Cerul mat se înveselește
Călătorind deasupra casei
Aducându-mi vești smerite
Poluate de durere,
Ascultând noaptea cum pică
Ca roua de pe-o furnică,
Zbătându-se-n întunericul vag.

2

Cu sufletul în închisoare,
Uitat de el;
Ce-a aruncat cheia
Ușilor înzăpezite.
Marea adunare
Cuprinsă de spaima întunericului
Se aruncă-n pustietatea cuvintelor.

Acoperă-mi iluzia,
Năucită-n lume…
Scundă și frumoasă,
Luminată-n amurg.
Deschizând porțile visării,
Te lasă să parcurgi,
Să zburzi,
Să răsuni și să strălucești,
În lumea-ntreagă
Urmărită de melancolia frunzelor,
Verzii de toamnă și purpurii de vară.
Caută-mă iluzie! Vreau să te pătrund!

3

Mișună-n mintea mea acum
Un gând nestăpânit,
Unul frumos și visător
El mă frământă mereu
Nici nu reușesc, a uita totuși
Chipul ce-l iubesc…
Mi-aduc aminte-n gând
Că toți-l îndrugă mișelește.