Adunarea în Biserică

Biserica este adunarea celor chemati de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce răspund chemării lui Dumnezeu la mântuire, la viată vesnică. Acestia formează Trupul lui Hristos, umanitatea răscumpărată și renăscută prin Botez în care Hristos S-a sălăsluit și care, prin lucrarea Sfântului Duh, fiintează, după chipul lui Dumnezeu, în comuniune de iubire.

Adunare, Liturghie, Biserică

Sfânta Liturghie, Taina lui Hristos și Taina Bisericii, descoperă adunarea credincioșilor ca fiind Biserică, Trupul lui Hristos. Prin "a se aduna în Biserică" (I Corinteni 11, 18), Sfântul Pavel înțelege alcătuirea unei adunări a membrilor Bisericii dintr-o anumită zonă cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne uneste în Biserică făcându-ne părtasi Împărătiei lui Dumnezeu, este manifestarea și realizarea Bisericii.

Strânsa legătură între adunare, Liturghie și Biserică este mărturisită de întreaga tradiție a Bisericii primare, descoperind sensul autentic al trăirii creștine. Liturghia nici nu poate fi săvârsită numai de către preot, în absenta credincioșilor. Din păcate, de-a lungul secolelor, această constiintă în mare măsură s-a pierdut astfel încât multi nu mai înțeleg faptul că adunarea credincioșilor împreună cu clericii în locasul bisericii este o conditie esențială pentru săvârsirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca Biserica "să fie".

Împreuna slujire a clerului și credincioșilor

Liturghia ne uneste pe toți în slujirea lui Dumnezeu, este o împreună-slujire a clerului și a credincioșilor. În slujbă alternează dialogurile dintre preot și credincioși în care preotul îl reprezintă pe Hristos, cu rugăciunile în care preotul devine purtătorul de cuvânt al comunitătii în fata lui Dumnezeu, credincioșii întărind cererile prin răspunsul "Doamne miluieste" și exprimându-si totala adeziune prin cuvântul "Amin". Fiecare îsi are rolul său unic în slujire și lipsa sa de la slujbă este resimtită, constient sau inconstient, de întreaga Biserică. De asemenea, așa cum prezenta preotului este necesară încă de la începutul slujbei, și prezenta con-slujitorilor săi (credincioșii) este necesară tot de atunci.

Spectatori la Liturghie

Nu putem să nu remarcăm, cu durere, că multi creștini ortodocși nu au constiinta împreunei slujiri și merg la biserică pentru a se ruga în mod individual. Ei vin întâmplător la slujbe și în diferite momente ale acestora, considerând că participarea la Liturghie este o optiune care tine strict de trăirea lor individuală. De altfel, o astfel de prezență în biserică nu o putem numi participare la slujbă (care înseamnă slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica câteva cauze care au dus la această situatie:

* monopolizarea cântării de către cântăret sau cor îi îndepărtează pe credincioși de o modalitate importantă de a-si manifesta împreuna slujire și îi transformă în spectatori;
* rostirea în taină de către preot a majoritătii rugăciunilor, care sunt spuse în numele întregii comunităti și au un important conținut catehetic, poate da impresia că fiecare se poate ruga în mod individual pentru propriile lui necesităti, numai preotul având obligatia de a zice rugăciunile Liturghiei; de asemenea sensul slujbei rămâne ascuns pentru multi;
* lipsa catehizării duce la neînțelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.

Să învătăm de la primii creștini

Primii creștini, care aveau o puternică constiintă a împreunei slujiri, se adunau în locasul bisericii înainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, fără un motiv serios, nu lua parte trei duminici la rând la Sfânta Liturghie era înlăturat din Biserică, ca unul ce se separă singur de unitatea organică a Trupului lui Hristos ce se descoperă în această slujbă. Cei care, din motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau de Biserică trimitându-li-se Sfânta Împărtăsanie acasă.

Pentru ca Sfânta Liturghie să fie cu adevărat intrarea noastră în Împărătia lui Dumnezeu, nu putem rămâne spectatori ci trebuie să învătăm de la primii creștini să participăm la Liturghie. Participare înseamnă slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea în Biserică.

Concluzii

Sfânta Liturghie descoperă adunarea credincioșilor ca Biserică și împreună-slujitori ai lui Dumnezeu. Ca urmare întreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuvântate pentru a lipsi) trebuie "să se adune în Biserică" participând (și nu asistând) în fiecare duminică și în sărbători la întreaga Liturghie, încă de la începutul acesteia.

Preotii au datoria de a-i constientiza pe toți credincioșii de vocatia lor de slujitori ai Sfintei Liturghii și, pe de altă parte, de a se strădui să îndepărteze cauzele care îi fac pe acestia să se complacă în postura de spectatori.