Președintelui Pavle N., despre materialiști
(Scrisoarea a 267-a)

Îți tot cercetezi credința și găsești că ai credință tare în viața de dincolo de mormânt.
Dacă nu-i tare credința ta, întărește-o până când ea va deveni pentru tine cea mai mare certitudine, pentru care Hristos a murit și a înviat.

Cu cât suntem mai tineri și mai nechibzuiți, cu atât ni se pare mai reală această lume, iar cu cât suntem mai bătrâni și mai încercați ni se pare mai nestatornică și ireală.
A trăi cât mai multe dezamăgiri în această lume se poate numi mai degrabă fericire decât nefericire, fiindcă aceasta îl aduce pe om mai aproape de adevărul despre această lume trecătoare.
Omul matur și încercat privește această lume văzută, asemenea apostolului Pavel “ca prin oglindă, în ghicitură”. (I Cor. 13,12)
Ea e într-adevăr oglinda și ghicitura unei lumi netrecătoare și reale.
În ea se oglindește acea lume reală, veșnică, în imagini ca niște ghicituri.
Materialiștii privesc însă această lume, la fel ca omul imatur și neîncercat, ca pe singura realitate. Ca atare, ei nu primesc dogma despre cealaltă lume și viată, dogma reală. Deși această lume îi vădește de mincinoși la fiecare pas, ei rămân cu îndărătnicie încredințați de realitatea ei.
Astfel ei pierd amândouă lumile: pe aceasta, fiindcă o iau drept ceea ce nu este, și pe cealaltă, fiindcă o tăgăduiesc. Pe scurt: de fapt, ei tăgăduiesc amândouă lumile și amândouă viețile; aceasta prin înțelegerea strâmbă, pe cealaltă, prin tăgăduire.
Cu adevărat viu se poate numi doar omul care crede în viața veșnică și reală. Iar cine crede doar în această viață- în această ghicitură de viață- nu crede în nici o viață ci în moartea veșnică, și seamănă cu un condamnat care așteaptă în orice clipă salva plutonului de execuție și odată cu aceasta moartea.

O, dacă ai știi ce dovezi adevărate are Biserica lui Dumnnezeu despre cealaltă lume și viață!
Dacă ai știi câte suflete sfinte s-au arătat din cealaltă lume pentru a adeveri dulcea și mântuitoarea realitate a celeilalte lumi și vieți!
Bine a zis cineva: “Dacă n-ar fi lumea cealaltă, ar fi o prostie să se vorbească despre deosebirea dintre dreptate și nedreptate, o prostie să aștepți răsplată pentru bine și pedeapsă pentru rău, și îndeobște o prostie să crezi că ești viu”.
Dar să ne înălțăm până la credința înțelepciunii lui Pavel, care prin arătarea lui Hristos din lumea cealaltă s-a încredințat de existența lumii celeilalte.
Să ne ținem cu tărie de credința lui, ca “stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune și muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire.“
Și să strigăm împreună cu el: “Lui Dumnezeu mulțumită, Care ne-a dat nouă biruința”(asupra morții)”prin Domnul nostru Iisus Hristos!”
(I Cor. 15,53)