Partea a treia

Cu sau fără televizor


Adevărata față a recomandărilor nihilismului

În vremurile noastre, pătrunși într-o anumită măsură de mentalitatea nihilistă, oamenii au în mod vădit tendința de a nega si desconsidera orice recomandare, sugestie sau sfat care contrazice și condamnă imperativele distructive ale culturii moderne. Acest reflex a fost format în timp prin inocularea disprețului pentru tot ce înseamnă trecut și a admirației, deschiderii pentru tot ce are aplicat eticheta de progres, drepturile omului, libertate, obiectiv și științific. Acesta este unul dintre mecanismele(507) prin care nihilismnul își asigură terenul propice însămânțării ideilor sale, succesul pe termen lung.
Având în vedere acestea, am socotit că este potrivit să dăm și o lectură negativă a procesului educativ realizat prin televizor și prin comandamentele nihiliste ale culturii moderne. Apelând la aceleași mecanisme ale negației, care s-au fixat într-o măsură mai mare sau mai mică în sufletele oamenilor de astăzi, nădăjduim să se ajungă în final la un rezultat pozitiv.
Pentru aceasta trebuie povestit un fapt care s-a petrecut să spunem nu demult, în lumea în care trăim (508):

Niște tineri și-au lăsat pentru o vreme copilul spre îngrijirea unui cunoscut de-al lor, ei plecând să lucreze în străinătate. Între timp, omul aflând că aceștia i-au făcut cândva un mare rău și-a pus în gând să se răzbune pe ei, făcând tot posibilul să le distrugă copilul. Nevrând însă să folosească o metodă agresivă, deoarece îi era frică de părinții copilului și de lege, cere sfatul unui prieten, o prezență deloc benefică pentru societatea în care trăiește, dar foarte priceput în probleme de educație, un bun cunoscător al sufletului omenesc (509). Acesta răspunde:

"Rezolvarea acestei probleme este mai simplă astăzi decât oricând în istorie.
Fă-l pe copil să stea în fața televizorului 4-5 ore zilnic încă din primii ani de viață și poți fi sigur că această metodă va da rezultatele așteptate. Chiar dacă trebuie să aștepți ceva vreme, deoarece efectele sunt evidente mai ales pe termen lung, merită efortul, căci stricăciunea produsă minții copilului va fi durabilă. Începe cu desenele animate, deoarece acestea ating cifre record în numărul de violențe pe oră, incită agresivitatea, anihilează imaginația creativă, subordonând-o scenariilor fantastice desfășurate pe micul ecran.
Mai apoi copilul se poate uita la orice altceva, cu condiția să stea cât mai mult cu ochii ațintiți la ecran. Cu cât va petrece mai mult în această stare semi-hipnotică, de hipo-stimulare senzorială, de inhibiție a activității emisferei cerebrale stângi, a activității cortexului prefrontal și a comunicării interemisferice, cu atât va fi mai probabilă o afecțiune a acestor zone corticale sau procese mentale care nu au fost stimulate normal.
Dacă vrei să grăbești procesul disoluției, oferă-i copilului posibilitatea să-și petreacă o parte din timpul vizionării urmărind filme de groază sau pe cele care pot excita puternic imaginația și simțurile.
Mai eficace decât vizionarea tv se vădesc a fi astăzi jocurile pe calculator și navigarea pe internet. Viteza de schimbare a planurilor, caracterul fantastic și violent al acestor jocuri le fac să se situeze pe primul loc între mijloacele de distrugere a minții umane.
Jocurile condiționează cel mai repede și mai eficace reacția instinctuală, agresivitatea, ca reflex automat și scot, mai degrabă decât oricare alt mijloc, rațiunea din exercițiul
ei, făcându-l pe om rob impulsurilor de moment sau afectelor. Cei mai mulți din copiii criminali s-au format, în ultimii zece ani, cu ajutorul jocurilor pe calculator. Acestea fac imposibilă dezvoltarea normală a proceselor mentale superioare, a funcțiilor de control ale prefrontalului, îngustează câmpul de conștiință și îl conduc pe individ la handicap mental mult mai repede decât televizorul.
Am lăsat în urmă internetul nu pentru că el ar fi mai puțin periculos decât televizorul sau jocurile pe calculator, ci pentru că acesta înglobează, în realitatea pe care o configurează, atât lumea tv cât și jocurile pe calculator, filmele sau orice ține de hiper-realul fantastic al lumii virtuale.
Ceea ce aduce în plus internetul față de televizor este posibilitatea de a intra în contact cu indivizi necunoscuți, aflați oriunde pe planetă. Pe lângă faptul că acest tip de comunicare dă dependență, subminează relația personală normală, ea poate să-l aducă pe copil în contact cu un bolnav psihic, cu un obsedat sexual sau un criminal. Astfel, prin internet există posibilitatea delor neglijabilă ca adolescentul să intre în contact cu un astfel de psihopat, care-și poate desfășura nevăzut tactica plină de seducție, călăuzindu-l pe copil sau înnebunindu-l cu ideile lui sau cu imaginile pe care i le trimite. Pe această cale, mulți copii ajung astăzi, încă din perioada gimnaziului, să fie posedați de fantasmele erotice, să alunece în tot felul de practici. Unii devin victimele homosexualilor sau ale perverșilor, iar alții își însușesc comportamente criminale.
Nu-ți fie teamă, copilul n-o să se folosească prea mult de internet, deoarece nu are discernământul necesar pentru a se păzi de atacurile pe care le va primi în această junglă virtuală. Mediul însuși este foarte seducător și deconcertant, curiozitatea copilului este întotdeauna suficient de mare, astfel încât posibilitatea ca internetul să-l introducă pe o pistă a autodistrugerii mentale și spirituale este mai mare decât aceea de a-i aduce vreun folos.
Pentru ca efectele vătămătoare ale televiziunii să se manifeste din plin și succesul "educației" tale să fie desăvârșit, s-ar mai putea adăuga câteva recomandări: să nu discuți prea mult cu copilul, deoarece dialogul ajută foarte mult la dezvoltarea minții sale. Cel mai bine este să-l lași să stea cât mai mult timp singur, însă nu pentru a se juca în liniște, căci aceasta iarăși îi poate folosi în dezvoltarea abilităților mentale.
Este recomandabilă folosirea muzicii ca zgomot de fond. Cu cât mai multă, cu atât mai bine. Ultimele genuri muzicale, de la rock până la hip-hop și tehno sunt tot atât de dăunătoare pentru creier pe cât sunt de seducătoare și de hipnotice. Zgomotul permanent ce bombardează mintea copilului nu îi va lăsa posibilitatea reflecției, a investigării lumii în care trăiește, a dezvoltării limbajului intern și prin urmare, vor înhiba acele experiențe care sunt esențiale dezvoltării cortexului prefrontal.
Urmărind să defavorizezi copilului configurarea ariilor neuronale ce mediază controlul comportamentelor, al emoției și al motivației, va trebui să-i faci toate plăcerile, să-l răsfeți cât se poate de mult, să nu-i impui nici o restricție, făcându-l să creadă că totul i se cuvine. Dacă într-adevăr dorești ca acest copil să nu fie bun de nimic în viață, să nu poată să se descurce singur, să nu-l pui niciodată, nici când este mai mic și nici când este mai mare, să facă ceva în casă sau în familie, să-și asume vreo responsabilitate.
Avantajul pe care îl ai, folosind aceste metode pentru distrugerea vieții și a minții copilului pe care îl ai în grijă, este că nimeni n-o să te poată condamna vreodată pentru această faptă. Statul nu te va putea acuza, căci el însuși promovează aceste mijloace ca fiind ideale pentru controlul mentalităților, pentru dresajul publicitar și pentru manipularea politică.
Prietenii sau cei din comunitatea în care trăiești nu te vor acuza deoarece ei înșiși își lasă sau își îndeamnă copiii să-și petreacă timpul în lumea virtuală, de dincolo de micul ecran. Și ei au folosit de-a lungul timpului televizorul ca baby sitter sau calmant, ca mijloc de petrecere a timpului liber sau de divertisment pentru propriii copii.
Răspuns nu ai de dat decât în fața conștiinței, întrucât ceilalți oameni din neștiință, naivitate sau slăbiciune își lasă copiii sau îi pun în fața televizorului, însă tu,
conștient fiind de răul pe care acesta poate să-l producă minții copilului sau din indiferența pentru viața lui, l-ai lăsat să-și distrugă mintea".

(507) Cultivarea orgolilui, a părerii de sine și a slavei deșarte, a invidiei și egoismului sunt alte câteva modalități importante prin care omul este complet dezarmat și dat pe mâna mijloacelor de manipulare. Omul orgolios înclină să se încreadă în tot ceea ce-i hrănește orgoliul. Invidia îi determină pe oameni să-i imite pe ceilalți, indiferent de atitudinea lor, iar egoismul îl lipsește pe individ de sprijinul familiei și al comunității. Încrezându-se numai în mintea și în poftele sale inconștiente, hrănit din plin de cultura nihilistă, omul modern este astfel ușor de sedus și de înșelat.

(508) Este vorba de folosirea unei metafore pentru a fi mai ușor înțeles pericolul pe care îl constituie televiziunea și cultura nihilistă, în general, pentru viața mentală a copiilor de astăzi.

(509) Prietenul nu este altul decât nihilismul.

(pg.410-414)