Visez cu ochii deschiși.

Mă visez murind prost. Of... Nu o să ajung niciodată să știu tot ce aș vrea să știu. O viața trăită în întuneric, în iluzia unei lumini care nu va veni...

Mă visez împreună cu femeia iubită, vorbind câte în lună și în stele. Ce femeie!

Îi visez pe cei dragi murind. NUUU!!!... Nu, nu, nu... Tresar și pocnesc cel mai apropiat perete. Nu mă interesează că e inevitabil. Ah, ce i-aș face eu celui care a inventat inevitabilul... Dar eu nu îi visez numai stingându-se bătrâni și înțelepți, ci tineri și cu atâta experiență de acumulat...

Îmi visez copiii. Niciodată însă nu prind niciun detaliu. Le dau sfaturi împreună cu mama lor. Ha! Eu, un prăpădit, dau sfaturi...

Mă visez făcând lucruri rele, dar utile omenirii. Oricum, dacă le-aș face, nu le-ar aprecia nimeni.

Visez că am descoperit o cale de a ști totul. Oare creierul meu ar rezista la așa ceva?

Visez sfârșitul Pământului. Păcat... Imi place mult planeta asta. Poate prea mult...

Visez civilizația umană de peste mii de ani. Uau! Cât au evoluat oamenii! Aș vrea și eu să trăiesc într-o asemenea societate.


Visez cam mult... Oare visele mele visează și ele? Oare acum visez?

"I'm just a dreamer, I dream my life away..."