Am fi putut inventa citeva linii de teleferic in plus , sa ne poarte spre cota de miine bagajul de iluzii , compromitator de greu pentru un rucsac si pentru niste umeri obisnuiti.
Am fi putut sa crestem impreuna , sa ne adunam nenascutii prunci , sa invatam de la ei sa ne nastem frumos si sa traim neincuibariti in camere joase , gazati intre conveniente ridicole si definitive trisindu-ne destinul tot incercind sa spunem ca-i bine , numai pentru ca e confortabil .
Am fi putut rescrie istoria iubirilor nomade povestind despre noi , gasiti , pierduti , regasiti , repierduti dar nerepetabili vreodata , dind binevoitoare sfaturi si celor care nu au nevoie de ele .
Am fi putut sa fim simpli , am fi putut sa fim frumosi si buni , am fi putut sa ne ocrotim bucurindu-ne , inaltindu-ne , tresarindu-ne , colindindu-ne bucuriile , inaltarile , tresaririle , dragostea , sa nu cunoastem ororile ascunse in cenusa incertitudinilor si-a intrebarilor murite fara un raspuns salvator , intre pasi .
Atunci as fi avut aripi mereu , ca zeitele , ca ingerii , ca pasarile , pentru zborul fiecarei clipe spre tine , atunci as fi cintat mereu ca padurile , ca sirenele , ca ploaia , pentru ceasul insomniilor tale , atunci as fi fost frumoasa mereu , ca primavara , ca piersicile pirguite , ca mine , pentru tine , atunci as fi fost verde si calma , ca adincul marilor valurind inmuguriri si liniste peste zvircolirile istoriei . Pentru noi .