Doar atât: încredere.
Nu se scutură petalele
tocmai așa?
(Haiku-Issa)

(În urma discuțiilor de mai jos, am optat pentru o altă încercare de traducere:

Fără ezitări.
Nu așa se scutură
Toate florile?

Poemele lui Kobayashi Issa, traduse de David G. Lanoue în limba engleză, le găsiți pe site-ul traducătorului: Haiku of Kobayashi Issa.)

Acest haiku este postat ca motto la textul Ochii fosforescenți ai unui bărbat al Danei Stefan. Poate fi considerat un exemplu al genului, autorul fiind un maestru recunoscut.

Deși nu respectă canonul 5-7-5, asta este doar vina traducerii care însă a vrut să nu trădeze sensul. Poemul este o meditație asupra naturii. Este surprinsă simplu scuturarea petalelor. Cititorul, ca și autorul, este îndemnat să se oprească să privească întîmplarea și să surprindă o anume vibrație a însuși evenimentului.

Dintre rigorile formale ale haiku-ului se pot recunoaște lesne următoarele:

- există o pauză, o cezură (kireji) între versul întîi și următoarele, care marchează diferența dintre conținutul celor spuse în primul vers și în următoarele două,

- există o referință sezonală (kigo), înscuturarea petalelor fiind recunoscută primăvara,

- este evident evenimentul localizat în timp și spațiu, petalele se scutură (ce?) aici (unde?) și acum (cînd?).

Exigențele estetice sînt și ele prezente astfel:

- cuvintele sînt de o simplitate și naturalețe care frizeză eleganța (karumi),

- starea de spirit în fața acestei întîmplări banale este aceea de a asista neputincios la un gen de dezastru nemeritat, resimțind nimicnicia, perisabilitatea lucrurilor (mushin),

- există aici tristețe a timpului distrugător și a singurătății celui ce contemplă ravagiile lui (sabi),

- este o anume melancolie și dezolare în fața unei frumuseți austere (wabi),

- și simultan o resimțire a misterului singurătății tale și a însingurării acestor întîmplări petrecute aproape mereu fără de martori (yugen),

- căci, adîncit în contemplare, poți atinge esența acestei frumuseți a naturii vibrînd la unison cu a inteligenței umane (mei),

- acel patos al lucrurilor, acea înțelepciune a întîmplării (mono no aware),

- izvorînd dintr-o tensiune creată între eterna făgăduința încrezătoare în roadele ce vor urma firesc (fueki) și trista efemeritate a florilor care se scutură (ryuko),

- toate ducînd către o intensă stare emoțională de bucurie în fața unei armonii bine acordate, aceea a lumii așa cum este ea (aware).

Rostul haiku-ului este de a pune în fața omului un fenomen care brusc să-l facă pe deplin conștient de o anume măreție cosmică surprinsă într-un fapt întîmplător, aparent neînsemnat.

E ca și cum în scuturarea petalelor poate fi resimțită uriașa încredere care ține miraculos laolaltă totul.


*

Textul a avut următoarele comentarii:

Ma grabesc sa salut acest demers major. Cred ca ar fi benefic continuarea acestuia si pe alte teme, dintre care numesc formele fixe: sonet, rondel, triolet. Tot la fel de important gasesc abordarea genurilor: cronica literara, critica de gen ( poezie, proza, filosofie, etc. ) cu respectarea deontologiei, si doi, a terminologiei specifice domeniului. Ar trebui sa se scrie mai mult despre importanta pe care o are gramatica la elaborarea unui text. Mie, o astfel de scriitura mi-ar fi de folos, si sunt convins ca si celorlalti.
Cu buna nazuire, Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2006-05-11 12:03:40

salut si eu initiativa! e bine sa stii si asa ceva.

sd Postat de catre Sorin DespoT la data de 2006-05-11 13:35:13

Mulțumesc, voi recidiva.

Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-05-11 14:00:05

Cred că ar fi de interes pentru poeții gaijin (=nejaponezi) amatori de haiku câteva definiții pe care le-am descoperit într-un DICÞIONAR JAPONEZ-ROMÂN DE TERMENI POETICI de Cristian Mocanu:

haiku = cea mai cunoscută formă de poezie japoneză. Descinde din tanka, via renga. Are 5-7-5 silabe (17 onji), obligatoriu un kigo și un kireji. Nu orice tristih este un haiku. În afară de faptul că un haiku trebuie fie să respecte în totalitate, fie măcar să se apropie de regulile formale enunțate mai sus (în primul caz, este numit haiku [neo]clasic, în cel de-al 2-lea caz, haiku liber), trebuie să surprindă un “moment haiku” (o imagine din natură care să ofere o “deschidere” spre metafizic) și să nu-i lipsească un grăunte de umor.

tanka = forma eminentă a poeziei clasice japoneze. Are 5 versuri (5-7-5-7-7 silabe, 31 de onji), kireji intervenind obligatoriu în primele 3. Tratează despre sentimentele și relațiile umane; o referire la natură (reprezentat kigo și nu numai) nu lipsește însă niciodată.

renga (lit. “eleganță legată”) = poemul-în-lanț japonez. Doi sau mai mulți poeți își completează reciproc poemele: primul oferă primele 3 versuri ale unei prezumtive tanka, următorul completează cu celelalte două. Pentru ca totul să nu fie prea simplu, o renga clasică se desfășoară conform unor reguli precise și complexe. Esențialul este o bună legătură dintre imaginile fiecărei strofe. Renga, considerată “culmea” formelor japoneze, a inspirat mulți poeți occidentali să încerce alte forme de poezie colaborativă. Cele nebazate pe forme japoneze se numesc îndeobște “poezii legate” (Engl. linked verse)

kigo (sinonim, mai rar utilizat, kidai) = cuvânt care semnifică anotimpul. Obligatoriu în haiku și tanka, neobligatoriu în senryu. Acest cuvânt ajunge să semnifice anotimpul în urma unor asociații mentale condiționate psihologic și cultural și variază geografic și temporal. De aceea, noi kigo trebuie mereu propuse și codificate.

kireji = cezură. Obligatorie în haiku sau în primele 3 versuri ale unei tanka.

onji = unitatea de bază (silabică) a metricii japoneze. Valoarea pe care poezia europeană o atribuie rimei, japonezii o atribuie numărului de silabe/vers. O tanka are 31 de onji, un haiku 17.

aware = calitatea de a mișca sufletul cuiva anume (în mod absolut subiectiv). Dacă ești patriot, drapelul țării tale va avea aware; cel al altei țări, chiar dacă e mai frumos, nu va avea.

Referitor la "vina traducerii" (care poate altera sensul tocmai prin încercarea de a păstra intacte cuvintele din forma originală), aș propune următoarea adaptare, în virtutea rigorilor genului și poate chiar a esenței metafizice inerente:

Fără ezitări.
Nu așa se scutură
Toate florile?

Postat de catre Sha Mana la data de 2006-05-11 23:54:35

"Fără ezitări.
Nu așa se scutură
Toate florile?"

Ireprosabil. Daca traducerea va apartine, felicitari! Daca nu va apartine, multumesc. E cel mai frumos haiku pe care l-am citit pana astazi.

Postat de catre elia david la data de 2006-05-16 09:00:08

Nina, scuze, n-am mai intrat pe aici, m-am luat cu altele. Elia a făcut oficiile de gazdă. Într-adevăr, o mostră și pentru alții. Mă bucur că sîntem împreună.

Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-05-16 10:29:41

Cornel, mi-a plăcut rigoarea prezentării. La fel de mult completările si varianta Ninei Samana. M-ați zgândărit, încerc și eu.

Pietre aride.
Vipera printre ele
Formează un S.

Este haiku ?

Postat de catre Dan Norea la data de 2006-05-16 10:31:17

Cel mai mult îmi place "pietre aride", poate ar fi mai firesc "încinse". Pierzi multe silabe inutil, fără adaos de informație, trebuie să fii mai econom. Aș încerca așa:

strecurîndu-se-n
zig-zag vipera printre
pietre încinse

Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-05-16 10:51:03

Cu "încinse" ai dreptate, subliniază mai bine referința sezonială (kigo). Dar varianta mea încerca sa respecte și prima regulă, pauza dintre primul vers și următoarele (kireji).

Pietre încinse.
Vipera se strecoară
Sub formă de S.

Postat de catre Dan Norea la data de 2006-05-16 11:05:18

Prezentarea documentată din acest text dezvăluie profunzimea unui haiku, dincolo de aparenta lui facilitate și de fapt în acest lucru constă frumusețea exprimării concise.

Rigoarea prezentării este de admirat!

Corneliu are dreptate, „pietrele încinse” sunt cea mai bună variantă, deoarece țin loc de kigo. Încerc și eu o variantă....

Pietrele-ncinse
și-un S viu printre ele –
doar o viperă?

Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-05-16 12:23:17