Dacă nu tu
(poem de mult alăturat)
postat pe poezie.ro pe 20 10 2006

dacă ți-aș spune că în acest moment mi-e atât de foame imediat dacă nu tu altcineva ar striga ...poftește la masă. dacă ți-aș spune că în momentul plinului aș striga de sete imediat dacă nu tu cineva ar umple cu apă din pământ un vas.dacă ți-aș spune că sunt vecini de sat cu poemul meu care ucid cuvintele imediat dacă nu tu aș muri în locul celui care apă mi-a dat Abia apoi însetat fiind ți-aș mărturisi că sunt


În această dimineață de 16 februarie am sosit cu orele.Trei și câteva minute.În redacție.Am găsit un mesaj de la Dana Banu care îmi atrăgea atenția că în subsolul poemului se află..ceva. Sunt emoționat și fericit.Traian Furnea a fost cel care mi-a spus MERGI!De atunci..caut să merg spre poezie


Andreiule copil drag!
Pe Traian l-am cunoscut pe drum unde și locuiesc de fapt.Eram Prin Sângeorz Băi la o strigărură de Maieru. Într-o seară priveam înalt de la un balcon spre lume.Prin lume undeva în fața hotelului înconjurat de multă lume era tatăl tău.Îl văzusem în cursul zilei.El și ziua umblau prin lume.În seara aia însă o singurătate mergea și ea la drum.Îmi era așa teamă și ciudă eram invidios și reținut rușinat și stingher emoționat și inchisdeschis...în jurul Traianului roteau păsări oameni și întâmplări. Priveam ascuns de pe balcon la ce se întâmplă. Aș fi dorit să fi fost printre ei. Trecusem pe lîngă tatăl tău mai devreme și împins de un ceva străin m-am învîrtit o singură dată sperând cumva să fiu băgat în seamă. Nu a fost așa.Fusese prima zi cea în care s-a născut a doua. Nu știu ce s-a întâmplat. L-am pândit ca un vânător al sinelui. Ne-am întâlnit.Nu mă întreba copile ce am vorbit fiindă nu cred că așa a fost. Þin minte doar că începând de a doua zi lumea din jurul lui a dispărut. Era doar cu mine. Devenisem o lume. Și Doamne copilule ce fericit am fost că din momentul acela pe urmele mele au început să calce poemele și rotunjitele desene drumuri și fapte noi femei frumoase puse de îngeri în icoane. Sunt multe de povestit fiindcă de atunci am devenit Florian al drumului.De atunci copile umblu să mă înfrigurez poeziei.Cred că te-am și întâlnit dacă nu mă înșel.Erai micuț. Parcă tot prin Bistrița pe undeva.Dar nu asta contează ci faptul că....ai strigat