se făcea că viața îmi intra înapoi prin nări
nu de-a valma, cu fiecare particulă ce căpăta în mine sensul unei curgeri
cu niște vâsle fine care iată plecau
din inimă și intrau în inimă

era un vis în care se făcea că nu visam, o primă zi
spălată ca o lână și pusă la uscat
pe un gard - nimeni nu aștepta ceva special, pentru că era treabă multă
și fiecare știa ce are de făcut


în fiecare dimineață privesc acest cimitir
și îmi zic: fato, nu contează ce simți
și chiar îmi răsună în minte fato nu contează ce simți
lasă-te moale în burta cârtiței de pământ care iată a înghițit cerul