STATUTUL LITERAR AL EPIGRAMEI

Epigrama - specie a genului liric

Epigrama aparține în mod preponderent genului liric; ea conține suficiente elemente pentru a fi definită ca o specie lirică.

Catrenul - precursorul epigramei

* * *

Toată grija mi-am luat
Și de lume am scăpat;
Eu de dânsa, ea de mine
Și să ne fie de bine.
Prale (1769 - 1847)

Fizionomie

Căutătura-ți va război,
Zâmbirea-ți cere pace;
Și să mă lupt cu tine voi,
Dar să mă bat îmi place!
Iancu Văcărescu (1792 - 1863)

* * *

Ia-ți lădița și domnița
Și te cară azi din țară
Căci românii nu mai vor
Pe Bibescu domnitor.
Ion Cătina - 1848

Subspecii ale epigramei

Studiile critice de până acum au înregistrat trei specii ale epigramei:
1. epigrama propriu-zisă
-epigrama aforistică
-epigrama poetică
-epigrama parodică etc.
2. epitaful epigramatic (inscripție pe mormânt)
3. madrigalul epigramatic

Epigrama aforistică

Bolovanul

Zace pe coclauri strâmte,
Veșnic beat de inerție:
Nici nu știe că nu simte,
Nici nu simte că nu știe...
Sorin Pavel

Epigrama poetică

Unei blonde

Cade soarele-n chindie
Și-i senin atâta cerul...
Soarele mai întârzie
Ca să-ți mai privească părul.
George Zarafu

Epigrama parodie

Doamnei Doina Peteanu

Doină, Doină, ghersu-ți dulce
Îl aud și nu m-aș duce.
Doină, versul tău de foc
Îl citesc și-o iau din loc.
Gh. Belei

Epitaful epigramatic

Epitaf unui aviator

Smuls de moartea ne-ndurată,
Dintre muritori s-a dus.
Trecător, te roagă pentru
Liniștea celor de sus!
Eugen Herovanu
(Obs.: epigramă cu prozodie imperfectă)

Unei literate (distih)

Aici zace-o literată
Ce-a fost mare doar ca fată.
Sofronie Ivanovici

Lui Eminescu

A dus o viață de-azi pe mâine,
Murind într-un spital sărac.
Pe urma lui, flămând de pâine,
Au editorii... cozonac.
Constantin Nicola

Madrigalul epigramatic

Poetului Bacovia

Poete scump, pe frunte
Porți frunzele de laur,
Căci singur, până astăzi,
Din PLUMB făcut-ai aur.
Alexandru Macedonski

Lui Newton

Descoperirea este genială
Și timpul a adus temei ideii,
În schimb atracția universală,
Orice s-ar spune, este a femeii.
Liviu Călcâi

Femeia

O iartă Domnul de greșește
C-așa dintru-nceput i-e datul:
Femeia, sincer când iubește,
Sfințește până și păcatul.
Vasile Tacu

DEFINIÞIA EPIGRAMEI (mecanismul epigramatic)

Epigramă nu înseamnă doar catren, prozodie perfectă și poantă lipită „la coadă“. Dacă poanta nu e motivată, pregătită ingenios de primele două-trei versuri, lipsește acea așteptare care intensifică surpriza din final.

Definiția epigramei

Trei versuri lin coboară panta,
Arzând mocnit ca un fitil,
Spre-ncărcătura de trotil
Din care bubui-va poanta.
Al. Clenciu

Definiție

După sens și parametri,
Epigrama e un meci
Cu un „unsprezece metri“
ÃŽn minutul 90!
Nelu Ionescu -Quintus

Epigramă

Patru versuri pe o temă -
Că mai multe nu încap -
Aranjate într-o schemă
Cap la cap, dar și cu cap.
Florea Ștefănescu

Definiția epigramatică

Femeia

Femeia e un alfabet
Pe care îl înveți încet
Și-l uiți - deși nu-ți prea convine -
Exact când îl cunoști mai bine.
Mircea Trifu

Soarele și Pământul

Ce sunt, în fond? Doar două sfere
Ce pun la cale, față-n față,
Ca doi prieteni la o bere
Imensa glumă zisă viață.
C-tin Sachelaride

Puncte de plecare în realizarea poantelor

Spre deosebire de alte creații literare, epigrama se „construiește“, în general, „de jos în sus“, adică începând cu sfârșitul (poanta).

A. Poante lingvistice

ÃŽntoarcerea eschimosului

În caiac, vâslind, se-ndreaptă
Către țărm, unde-l așteaptă,
Rumenă de ger la față,
Eschimoașă-sa pe gheață.
Al. Clenciu

Prezentare

Aici mi-s eu, gagiu șucar,
Coțcar ceva ce n-am cuvinte,
Ãl mai a-ntâia miștocar.
Să moară ăla care minte!
Giuseppe Navarra

Motiv

Că-s serios am vrut să vadă
Și de-aia n-am făcut scandal,
Dar, când mi-a spus că-s animal,
Simții că m-a călcat pe coadă.
Ion Bratu

Unui student

Un examen, bunăoară,
Pentru el e tragedie:
Învățând pe dinafară,
Înăuntru nu mai știe!
Nic. Petrescu

Unei educatoare de creșă

Dânsa a-nvățat cu trudă
Arta celor ce educă:
Dacă pruncii i se udă
Ea îi bate de-i usucă!
Al. Clenciu

Unui ratat

Când privesc înalta-ți frunte,
Zic și eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte
Dacă n-ai fi fost grămadă!
Giuseppe Navarra

Unei anumite femei

Poale lungi și minte scurtă -
I s-a zis când n-avea carte,
Astăzi poalele-s sub burtă
Și nici mintea nu-i departe.
Nicolae Dărăbănț

Unei premiante la un
concurs de muzică ușoară

Concurenta-i bunicică,
Pricepută la cântări,
Însă e la mijloc, cică,
Un concurs de-mprejurări.
Giuseppe Navarra

Impostura

Impostura e o boală
O obsesie ce-apasă
Pe acel ce n-are școală,
Însă vrea să aibă... clasă!
Corneliu Berbente

B.Expresiile spirituale, proverbele, aforismele (ex. a face din țânțar armăsar; dacă tăceai, filozof rămâneai, etc.)

Uneia

Conform zicalei, are darul
De-a metamorfoza țânțarul.
De-ar fi mai multe-așa ca ea
Ce herghelii am mai avea!
Gh. Suciu

Dezmințire

Proverbul ăla, limitrof
Cu paradoxul, îmi displace...
Nu pot să văd un filozof
În orice vită care tace.
Sorin Pavel

C. Bancurile, anecdotele

Preferință medicală

Neștiind că-i place banul,
Întrebă cu glas peltic:
-Cum să vă aduc curcanul?
-Pune-l, dom'le, într-un plic!
Ștefan Marinescu

Culmea politeței

Culmea politeții-mi pare
Că e, fără să faci gură,
Să ceri unei curți iertare
Când o calci pe bătătură.
Mircea Enescu

D. Antinomia, profesia personajului vizat

Pianista

Cântă la pian PRELUDIU'
De Chopin în LA major
Și mi-am zis: păcat de studiu,
Când talentul e minor!
Sorin Beiu

Epitaf unui Moș Teacă

Viața ta a fost un haos
De comande idioate
Ce-ți rămâne-acum din toate
Vai, doar un pe loc repaos!


E. Numele de localități

De pe litoral

Trei condeie la răscruce,
Cum se cam temeau de timp,
Dat-au fuga să apuce
Zece zile în Olimp.
George Zarafu

F. Titlurile volumelor, ale pieselor de teatru, ale revistelor, numele personajelor literare

Autorului cărții „Pe malul mării“

Ajuns la marginea răbdării
Aș vrea să-ți spun părerea mea:
Decât să scrii „Pe malul mării“,
Mai bine te-aruncai în ea.
Val. Urzică

Lui Al. Cazaban, autorul volumului
„Între femeie și pisică“
Citind recenta-ți cărticică
Am priceput foarte ușor
Că-ntre femeie și pisică
E câinele de autor!
Haralamb G. Lecca

G. Reducerea măreției sau a adevărurilor științifice la nivelul cotidianului

Vasele comunicante

Principiu fizic exprimat
Cu foarte-ndreptățit motiv,
Prin damigeana cu muscat
Și gâtul unui om bețiv.
Corin Bianu

H. Personajele biblice, mari personalități ale istoriei

Curs valutar

Ca preț al crudei lui nesăbuinți
Primit-a Iuda treizeci de-arginți,
Dar Biblia nu spune-n termeni clari
Cât reprezintă asta în dolari!
George Petrone

Pe mormântul reginei Cleopatra

Paralel cu piatra,
Rece, dar regală,
Doarme Cleopatra:
Tot orizontală.
Florin Iordăchescu

FIGURI DE STIL ÎN EPIGRAMÃ

A. Figurile de stil ale repetiției

Statistică

Din câți în al vieții bazar
Fac umbră acestui pământ,
Puțini sunt mai mult decât par,
Destui par mai mult decât sînt.
Sorin Pavel

B. Figurile de stil ale insistenței

Unui curtezan

A-nceput cu Clara,
Au urmat Aida,
Nuți, Miți, Mara,
Și-a sfârșit cu... SIDA.

C. Figurile de stil ale ambiguității

Unui poet

Poet prea mare și vestit
Ce spre Olimp tot suie,
Era pe când nu l-am citit
Azi l-am citit și nu e.
Nicolae Petrescu

Recenzie

Văzui în geam la librării
Expus un nou poet român.
Legat volumu-i în vițel...
Dar... autoru-i mai bătrân!
Gheorghe din Moldova

* * *

Vocea-i caldă de solist
Mă îndeamnă să declar:
Spiess nu e filatelist,
Totuși are-un timbru rar.
?

C1. Echivocul lexical, omonimia, polisemia

Ordine firească

După trei butelci de Grasă
Clanțele pe rând le-atacă:
Prima ca să intre-n casă,
Iar a doua ca să tacă.
Gh. Suciu

Ale tinereții valuri

Stau pe plajă-ntinși la soare
Un flăcău și-o fată mare:
Cum lăsatu-s-a-nserarea,
Mare mai era doar marea...!
Mircea Ionescu-Quintus

Moda

Cosmopolit cum altul nu-i,
Dar le-a intrat în obicei:
El are favoriții lui
Soția, favoriții ei.
Nic. Petrescu

C2. Sinonimia

Unui elev

Maică-sa-n a ei trufie,
Repetent să nu rămâie,
Smirnă îi spunea să fie,
Însă el era tămâie.
Nic. Petrescu

C3. Antinomia

Scriitorilor Mircea Micu și Aurel Rău

De oricare
Pot să spun:
Micu-i mare,
Rău e bun!
Vasile Huțu

Unuia din diasporă

De când primii mesajul tău,
Într-una mă gândesc la tine:
La voi e bine, chiar de-i rău,
La noi e rău și când e bine.
Constantin Tone

Unui scriitor

Epigrama-ți fără rimă
E de duh așa lipsită
Că, deși e anonimă,
Mie-mi pare iscălită!
Cincinat Pavelescu

C4. Jocurile de cuvinte: paronomază (jocul paronimelor, ex. gen, geniu), calambur

Mesajul lui Tökes

Iubirea din mesaj transpare
Și-i rezumată într-un gând:
Români, să mai aveți răbdare,
K-O S-O V-O coacem în curând!
Gh. Constantinescu

Catren

Ca frumoasele regine,
Epigramele-s puține.
Celelalte trec viclene
Fastuoase, doar CA/TRENE!
Otilia Morțun

D. Figurile de stil ale plasticității

D1. Epitetul


Proiecte modeste

Duduia jună și frumoasă
S-a măritat c-un singur gând:
Să fie soață credincioasă
Măcar așa, din când în când.
?

La Avicola

Întrebând-o de-are piept
Vânzătoarea, mare vulpe,
Zise dup-un vechi precept:
Nu se vinde fără pulpe.
Constantin Tone

Sutienul

Neconformist
Atent la gusturi,
E un artist
Ce-nalță busturi.
Ștefan Șerban

D2. Comparația

La tribunal

Bătrânelul pișicher,
Veștejit ca niște moaște,
E-acuzat de adulter
Și el - hoțul - recunoaște!
Dimitrie Jega

El, nevasta și soacra

Duce-o viață fără frică -
Nu-i o vorbă în doi peri -
Ca o țară foarte mică
Între două mari puteri!
Ion Bindea

Asemănare

Nevasta lui a-mbătrânit
ÃŽntocmai ca televizorul:
Imaginea s-a urâțit,
Dar i-a rămas intact sonorul.
Sorin Beiu

D3. Metafora

Epigrama

Rază e de adevăr
Ce ia bezna în răspăr
Și atât o urechează
Până când se luminează
Leonida Secrețeanu

Autumnală

Cavaler fără pereche,
Vântu, -ndrăgostit lulea,
Cântă frunzei la ureche
Și ea, biata, va cădea!
Mircea Ionescu Quintus

Zidurile

Frumoasă precum fructul unei rodii
În ochi cu albăstrimile cicoarei,
Cică-i născută-n zodia fecioarei...
Dar, când o vezi, mai poți să crezi în zodii?
Gh. Chirilă


OBSERVAÞII PRIVIND EPIGRAMA ÎN ACTUALITATE

1. Creația valoroasă ocolește insulta directă, cruzimea, injuria, jignirea - boli care mai marchează, uneori, catrenele publicate.
2. Jucându-și rolul de armă împotriva defectelor, epigrama țintește în tipuri, nu în indivizi sau în defecte de care nimeni nu se face vinovat.
3. În ceea ce privește semnele de punctuație, epigrama modernă se dispensează de orice încărcătură: renunță, pe cât posibil, la ghilimele care marcau cuvintele ambigue (cititorul de azi realizează singur polisemia), la punctele de suspensie, menite să atragă atenția poantei care va urma, întârziind, chipurile, surpriza, la parantezele rotunde, la semnele de exclamație care marcau poanta de care cititorul trebuia să se mire. Astfel, distanța dintre explicit și implicit se scurtează, lovitura poantei e mai rapidă și mai puternică.