„Ca un părinte iubitor Dumnezeu dorește ca nimeni să nu ajungă acolo. și totuși unii iubesc nelegiuirea.”- aproapele meu a scris...
- Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica-
Dar El vorbea despre templul trupului Său-
Nu știți că trupurile voastre (ale fiecărui om) sunt templu al Duhului Sfânt?
iar templul are:
- o curte dinafară- lăsată neamurilor să o calce în picioare (conștientul nostru conformat realităților acestei lumi);
- are locul sfânt- subconștientul nostru unde “fii luminii” din sufletul meu se luptă cu “fii întunericului” tot din sufletul meu ;
- și are sfânta sfintelor- supraconștientul care ne relaționează cu transcendentul- Împărăția dinlăuntru.
Ce înseamnă “om” ?- “pământ” însuflețit de Duhul lui Dumnezeu .
- cei ce iubesc nelegiuirea sunt o parte superficială a fiecărui om.
- ecclesia-”cei chemați să iasă afară” sunt esența divină din fiecare om.
Isaac Newton spunea, că la a doua Venire- Hristos va veni ca un magnet și va separa pilitura de fier (pe cei neprihăniți), de grăunțele de nisip (cei răi).
Dar nu este nici un om “neprihănit”, nici unul măcar... deci nu este nici un om “pilitură de fier” (tu care citești poți spune despre tine că ești “pilitură” ? Ar însemna că te îndreptățești singur și contrazici Cuvântul lui Dumnezeu) -
- și nu mai este nici un singur om “rău”- pentru că a fost răscumpărat de jertfa lui Hristos- nu este nici un om “nisip”.
Fiecare om este un amestec de nisip și pilitură;
În fiecare om există cei răi și în fiecare om există cel bun- răsadul de Ființă, de Veșnicie, de Împărăție a cerurilor, de Nume al lui Dumnezeu.
“- Vei nimici Tu, oare, și pe cel bun împreună cu cel rău?
Departe de Tine să omori pe cel bun împreună cu cel rău, astfel ca cel bun să aibă aceeași soartă cu cel rău! Departe de Tine! Judecătorul întregului pământ, nu va face oare dreptate?” (Genesa 18.23,25)
Departe de Tine- termenul ebraic este mult mai clar- sacrilegiu, nedumnezeiesc, profanare.
Dumnezeu nu face lucruri nedumnezeiești.
“… nu vedem ce suferință va fi pentru cei care iubesc nelegiuirea, nu datorită faptului că Dumnezeu este răzbunător, ci datorită stării de păcat care suferă în ea însăși durerea.
"Chiar și în durere cel ce iubește păcatul nu vrea să-i dea dreptate lui Dumnezeu.”- aproapele meu a scris...
Am citit explicații teologice care susțin că, păcatele omului ar determina, prin gravitatea lor extremă, eternitatea fără Dumnezeu- că omul prea păcătos s-ar arunca singur pe sine în iad.
Dumnezeu și-ar revărsa iubirea peste toți, dar cei prea păcătoși ar refuza să primească- tot așa cum soarele luminează peste cei buni și peste cei răi- dar numai oamenii cu ochii sănătoși ar putea să-l vadă, în timp ce orbii ar rămâne în întuneric.
- Dar cine-l face pe om cu vedere sau orb, oare nu Domnul ? (...)
Ar însemna că oamenii prea bolnavi- orbiți de păcat- ar fi abandonați, ca și când jertfa lui Hristos n-ar fi suficientă ca să-i vindece și pe ei, să-i mântuiască, să-i elibereze din starea de păcat.
“Dumnezeu este Cel care poate totul și se îngrijește de toate, dar, ne atenționează despre consecințele păcatului.”- aproapele meu a scris...
- Plata păcatului este moartea și cel ce a murit de drept este absolvit de păcat.
Dar plata păcatului OMENIRII este moartea lui Hristos pe cruce- care a vindecat fiecare om.
“Dumnezeu nu vrea să experimentăm acea durere de neînchipuit.” -
- El este Atotputernic ceea ce Vrea El se îndeplinește-