agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 6022 .



last dream 3
personals [ ]
pescarul de oameni

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [leoveanu ]

2007-06-05  | [This text should be read in romana]    | 



-Și stai de mult pe malul acesta?
-Am văzut codrul cum se leagănă.
-Dar pește ai prins?
-Nu n-am prins dar am văzut codrul cum se leagănă.
-Stai de mult pe malul acesta. Adevărat. Vino cu mine și ai să fii pescar de oameni.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu pescuiesc fiindcă mi-e foame? Am o familie de hrănit și mai am un gol în suflet de umplut.
-Lasă-ți năvodul și uită-ți lansetele vino cu mine și ai să fii pescar de oameni. Aici te pândesc tâlharii să-ți fure prinosul și frigul te pândește și încă unii vor să-ți golească sufletul de tot.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu pescuiesc de foame?
-Dar pește ai prins?
-Bine dacă ești într-adevăr ceea ce spui arată-mi unde s-arunc lansetele și năvodul.
-Din clipa-n care ai cerut ai și primit. Acum ce vei face?

Mai întâi mi-am hrănit familia. Prinos îmi mai rămase numai pescuirea. Atunci am scris o poveste cu gândul să o duc redactorului-șef și astfel să fac bani să-mi umplu golul din suflet. Redactorul a venit singur în locul unde se-adună pescarii și negustorii de pește. Din bucuria (trecătoare) a familiei mie nu-mi mai rămăseseră decât capul peștelui șira spinării coastele și coada. Redactorul mă întrebă
-De mult stai să vinzi peștele acesta sau ce-a mai rămas din el?
-Am văzut codrul cum se leagănă de cum s-a deschis piața.
-Dar pește ai vândut?
-Nu n-am vândut dar am văzut codrul cum se leagănă.
-Vino cu mine și ai să fii redactor de oameni.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu vând pește fiindcă mi-e frig? Am o familie pe care trebuie s-o încălzesc și mai am și un gol în suflet de umplut.
-Bine dar unde este peștele tău? Iată pescarii toți au adus câte un pește doar tu ai venit cu un schelet.
-Aceia nu sunt pescari adevărați. Nimeni nu poate aduce peștele în piața aceasta iar tu nu ești un redactor adevărat. Dar bucuria familiei mele (scurtă – ce-i drept) aceasta este adevărată.
-Lasă-ți peștele vino cu mine și ai să fii redactor de oameni.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu vând peștele fiindcă mi-e frig? Dacă ești într-adevăr redactor de oameni dacă ești cu adevărat arată-mi atunci unde să-mi vând peștele.
-Din clipa în care ai cerut ai și primit. Acum ce vei face?
-Mă trag mai aproape de frig mai aproape.
-Și stai de mult lângă el?
-De când stau astfel am văzut codrul cum se leagănă..

Rămânându-mi ceva mărunțiș m-am dus la femeia-pescar cu pietre albastre și roșii pe deget. Să îmi alătur golul din sufletul meu de golul din sufletul ei. Ea îmi zise –
-De mult ai golul acesta în suflet?
-Dintotdeauna.
-Lasă codrul hai cu mine.
-Tu ești o pescăriță de oameni?
-Da. Hai cu mine să vezi cum te leagănă codrul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!