=GANDURI=

Trãiesc, simt, actionez... Respir, mã hrãnesc, comunic... De ce? Cine vrea asta?... Unde mã aflu?!
Sunt o creatie a Domnului si mã misc din vointa Sa pe planeta pe care El a creat-o pentru noi, muritorii...
Suntem pãziti de îngeri si atrasi în pãcat de Diavol; ni s-a dat liberã vointã, dar cand ne-o manifestãm încãlcãm invariabil perceptele Cãrtii Sfinte. Se zice cã Dumnezeu i-a dat lui Moise cincisprezece porunci, dar o placã s-a spart si au rãmas doar zece ("Zece negri mititei...")
Mã întreb: oare ce sunt toate acestea? Biserica mã bate pe umãr si acuzã: "Ereticule!". Oare asta sunt?
Cine stie? "Gandesc, deci exist!"; asta-i adevãrat. "Mã misc, deci trãiesc!"; merge...
Dar ce-i adevãrat?! Cine poate spune cã acesta nu-i decat un vis al unei fiinte imperceptibile, vis care va dura cat va dura si somnul acestei entitãti?! Hopa! Versiunea " Dumnezeu"!...
Renegat! Oare sunt ateu? Simplul fapt cã mi-am pus aceastã întrebare ar putea constitui o dovadã a faptului cã nu sunt... Dar poate cã sunt! Oricum, momentele cand vreau sã fiu ateu si ca fiinta care ne viseazã sã se trezeascã sunt mult mai dese decat alte variante!
Uneori am impresia cã de fapt trãiesc într-un vis al meu, cã momentele visului sunt cele reale si de-abia astept sã mã trezesc; oare ce este dincolo de vis?
Am recitit randurile de mai sus: nu-i asa cã nu se întelege nimic?
Prietene, tu care citesti aceste randuri, în momentul în care se va întelege ceva, totul va lua sfarsit!
Am fost creati - nu conteazã de cine si nu conteazã de ce - într-o cuscã fãrã gratii, înconjuratã de ferestre prin care putem doar privi, niciodatã nu le putem deschide.
Suntem pãpusi în mainile unui pãpusar nebun, iar sforile ce ne leagã dispar doar în momentul suprem al contopirii cu neantul. Viata de apoi?... Reîncarnare?...Lumi pline de luminã, drumuri care duc spre un scop final, dar... înconjurate toate de ferestre...
Priveste... si nu vei vedea nimic. De ce? Asa a vrut Pãpusarul; labirintul sãu nu poate fi înteles decat de Visãtori...
Am trecut la altã idee: Visãtorii... ÃŽti voi spune altãdatã.
Panã atunci, lasã-ti gandurile sã zboare si poate vei vedea cupola închisorii; dincolo... vei afla mai tarziu cum sã treci.