Mergeam si gandurile au inceput sa sara unul dintr-o parte, unul din cealalta, izbindu-se undeva la mijloc, creindu-mi senzatia ca peste o clipa niste falii vor aluneca din minte, prabusindu-ma.
*
Primul gand: doi oameni, barbat si femeie, privind galantarele intr-un supermarket. El, cerandu-i femeii sa-i cumpere bucata aceea de jambon. Femeia raspunzand oarecum cu dojana: "E prea mare. Va ajunge aproape de 300 000." Barbatul mirandu-se: "Asa mult?". Un moment de tacere. Femeia: "Sa-ti iau 100 de grame de muschiul ala? Face cam 25 000." Barbatul: "25 000?" Iarasi tacere. Apoi: "Hai sa mergem..."
*
Al doilea gand: aproape de magazin, intr-un gang, o mama cu baiatul ei. Baiatul are in jur de opt ani si e destul de ingrijit. Mama tine in mana un bat, nu pentru a-l dojeni, cat pentru a-l apara. Glasul ei, rugator, il sfatuieste: "Du-te, mama, mai in usa magazinului...Nu sta asa departe. Nu-ti vor da nimic, daca stai asa departe". Si copilul raspunzand cu incredere: "Ma duc, mama! Sa vezi ca imi vor da!"
*
Al treilea gand: ninge, 6 dimineata, o taraba cu ziare. O copertina incearca sa retina vantul si frigul. Cea care vinde se misca marunt pe loc. Si e abia sase dimineata...
*
Al patrulea gand: la metrou, un batran cu vioara lui. Jur imprejur, oamenii care trec grabiti inspre serviciu. Trenurile care vin si pleaca, zumzetul miscarii, vocile goale rostind tot felul de anunturi in megafoane.
Firav, vioara canta:
"Barca pe valuri pluteste usor,
Dar cine ingana un cantec de dor...
Nu, nu e vantul, nici Dunarea nu-i,
E lopatarul si cantecul lui..."