agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4301 .



Cine o sa mai tina minte?
personals [ Journal ]
primavara, undeva in jurul lui 2100 a. H.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [magul ]

2003-03-30  | [This text should be read in romana]    | 



nu am cum sa va spun cat e ceasul. inca nu s-au inventat ticaitorele. e soarele de trei prajini.

tocmai a plouat si in preajma Arborelui Ceresc se foiesc toate lumile care au fost si vor fi. pe crengi s-au copt ale plopului pere si ale rachitei micsunele, dar si mere de aur... Praslea inca nu s-a nascut. un zmeu se antreneaza la fuga spre taramul celalalt. e emotionat.povestea poate sa inceapa dintr-o clipa in alta.

fructiera Sephirotului sta cu zaharicalele neatinse. daca am sa iau una o sa incep sa spun si n-o sa ma mai opresc. imi e greu sa aleg, iar timpul imi face semn sa-i dau repede inainte. avem un interviu cu niste domni respectabili. unul, Ochila, am zis bine? asa, si Stramba-Lemne, Pasari-Lati-Lungila...

pe palma mi-a aterizat un licurici. asta era, licurici! chiar acum o sa le soptesc puilor de lumina povestea ta. sper sa ajunga intr-o zi la ei. inca nu s-au inventat mijloace de comunicare. cred ca o sa ajunga din inima in inima. da. inimile vor bate mereu mersul iubirii si al vietii.

Legenda licuriciului



"Zice ca, scoborandu-se odata bunul Dumnezeu din cer jos pe pamant, a luat cu sine si vreo cativa ingeri, ca sa le arate si lor lumea in care traiesc oamenii pamanteni.
Ingerii, umbland incolo si-ncoace prin lumea larga, cat timp vor fi umblat, le placura tare mult de lumea oamenilor pamanteni, si mai cu seama unuia, asa incat la despartire incepu a plange cu hohot, de-i curgeau lacrimile vale.
Dupa ce se departara de pamant, inaltandu-se in sus catre cer, Dumnezeu a intrebat ce au vazut ei mai frumos si ce le-a placut mai mult pe pamant?
Ingerii raspunsera ca biserici frumoase ori calugari imbracati in haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, numai unul nu-i raspunse nimic, fara a sta trist si ingandurat.
Mai in urma il intreaba Dumnezeu si pe acesta, ca pentru ce e atat de trist si de ce nu raspunde nimic?
-Mi-e frica, ca ma vei certa rau, ii raspunde ingerul.
-Nu-ti fie teama de nimic, ii zice Dumnezeu, caci de una si aceeasi soarta va veti bucura.
Ingerul, cazand in genunchi inaintea lui Dumnezeu, cu ochii scaldati in lacrimi, ii zise:
-Doamne, is trist si amarat de aceea, ca ochii unei pamantene mi-au picat asa de dragi, cat nu-i chip ca sa-i mai uit vreodata, fiind asa de frumosi, cum nu mai vazusem niciodata!
-Si ai cui erau? intreaba Dumnezeu.
-Ai unei pastorite ce pastea oi albe pe un camp verde!
-Si ai grait ceva cu ea? intreaba iarasi Dumnezeu.
-Da, caci imi cazuse draga, si i-am spus ca mi-as da viata mea ingereasca pentru ochii ei cei albastrii ca cerul inseninat.
Auzind Dumnezeu cele spuse, incepu a se face ingandurat si, din om cu fata senina si fruntea curata, se prefacu intr-un mosneag cu fruntea toata crete. Si apoi, cum mergeau asa, inaltandu-se cu totii incetinel catre scaunul cel dumnezeiesc, ajungand la marginea cerului, Dumnezeu ii opri in loc si le zise:
-Stiu ca, daca veti merge cu totii in cer si va veti intalni cu ceilalti ingeri, acolo veti povesti despre lucrurile cele pamantene, si fiindca lucrurile acestea nu-i iertat ca sa le stie cei din cer, acum va opresc pe toti aici!
Si, cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a prefacut pe toti in stele luminoase lucind de fericire, ca ele in toata vremea pot vedea lumea pamanteana.
Ingerul cel indragostit, prefacut fiind si el in stea, nu lucea de bucurie ci mereu scapara, aruncand scantei de foc asupra celorlalte stele.
Dumnezeu, vazand ca din asta au sa se intample nentelegeri intre stele, a luat pe steaua cea plangatoare si, dezlipind-o de pe cer, i-a dat drumul spre pamant, aruncand-o asa de tare, ca tot in picaturi de scantei a picat pe pamant, umpland intreg campul unde fata cea cu ochi albastrii era cu oile.
Scanteile acelea nu s-au stins, ci s-au facut licurici, pentru ca sa nu-i piara urma ingerului indragostit de fata cea pamanteana.
De atunci a trecut multa vreme, dar si acuma se povesteste ca licuricii nu sunt altceva decat scantei din steaua cea aruncata pe cer".
culeasa din Bucovina, august, 1950, Tudor Pamfilie

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!