28 martie 2003

Navigam de asta toamna.
Eu iti stau intre umbre, putin frumoasa, te invat pe dinafara
pe dinauntru, peste tot.
In principiu stam pe loc: latitudinea si longitudinea se incaiera in busola,intr-un vacarm de nedescris al pescarusilor.
Cel mai adesea nu imi este foame, daca fosnesc de sete, imi aduce apa.
Marea isi da ochii peste cap cateodata, capitanul tine intre sprancene
o randunica, e captiva,
vad buline albe in fata ochilor si imi amintesc ca sunt:
fara garduri, fara salcii, fara caprioare,
un ochi de sare al unui perpetuum albastru.
Ieri citeam amandoi de pe o carte( ploaia ne batea cu confetti la geamuri de numauita),
mi-au alunecat ochii printre randuri, printre ADN-uri,
mi-ai spus ca s-au aprins felinare sub pielea mea
( sunt , de fapt, putin palida, nu i-am marturisit capitanului ca am rau de mare).

29 martie 2003

Anotimpurile s-au decolorat deasupra noastra, nu ma mai caut,
sunt intr-o tacere fara flaut,azi noapte am implinit 30 de ani.
M-am pipait cu teama, cu sfioasa rotunjime: totul era la locul lui,
plinul si nimicul,am umblat goala pe sub luna, cu umbreluta de soare,
daruita de el in ziua imbarcarii( exista intalniri de despartiri, dar intamplare?)

Orasele, masinile, aisbergurile stau inca deoparte, neinventate,
(cucii canta acolo ca privighetorile, doua silabe de cu-cu egal un cuc?)
ninge doar intr-un glob al iernilor dintr-un pinguin cu talpile goale,
In pantecul meu creste o floare alba de leandru.