A fost odata, ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti, nu s-ar face filme, nu s-ar umple galeriile de arta de gura casca si nu s-ar potcovi egoul artistilor cu 99 oca de fier si tot ar sari pana in inaltul cerului, a fost odata ca niciodata, cum va spuneam, sau ca intotdeauna, un critic.

Si mic la stat, mare la sfat era criticul nostru, adica de stat nu prea statea, iar sfaturi dadea cu asupra de masura, c-asa sunt sfaturile in tara lu Papura-voda, cresc pe toate drumurile si se infrupta din ele si mai-marii si prostimea - singura diferenta fiind gustul sfaturilor, care e impartit pe categorii de marime, si directia in care cei ce le primesc scuipa cojile. Cat despre sangele nevinovat, eheii, daca ar fi fost apa, dragii mosului, pana acuma am fi facut Sahara sa arate ca ogoarele patriei, adica verzi si pline de ciulini.

Dar mari se ridica, si se impauna al nost' Fat Frumos cu geaca pe dos si odata lua pixul si scria creatia lui floarea soarelui, cuibul cucului, partea leului si alte rime care nu-mi vin, dragii mosului, acu in cap. Si mari o lua si o publica drept in ochii lui, ai criticului, ca de el era vorba in propozitie.

* * *
Aici povestitorul a fost dat afara in suturi de catre dramaturgul de serviciu, cu observatia ca Povesti Nemuritoare nu se publica decat la editurile sarace, pe hartie proasta si cu gust de glass-papier.
* * *

ACTUL I, SCENA I:
Personaje: Fat Frumos , Criticul.

Fat Frumos (FF) sta sprijinit in pix ca ciobanul mioritic in bata seculara, si asteapta reactia Criticului (C). Acesta e asezat in fata lui, cu barbia proptita ganditor in palma stanga.

C (metodic): " Creatia dumneavoastra, tovarase artist, denota un talent real, pe care ma indoiesc ca acesti ignoranti" (priveste aparte spre public) " sunt in stare sa il inteleaga. Felul in care evocati imaginile incomprehensibile ale planurilor imateriale pe care numai o sensibilitate de calibrul dumneavoastra e in stare sa o patrunda ne da noua, iubitorilor de arta, o infiorare pana in adancurile fiintei."
FF (meditativ): " Ihi."
C (putin bulversat): " Spunerea dumneavoastra, de la sireturi la talpa, e fara de pata. Am cautat o greseala cat de mica, o crapatura, o mazgaleala, o litera, un i din a, dar nu reusesc sa gasesc nimic de criticat. Sunteti o valoare de exceptie, un geniu pustiu, un steag al generatiei dumneavoastra falfaind falnic peste capetele acestor" (pauza plina de subintelesuri, priveste din nou dezgustat spre public) " ma abtin."
FF (zambitor): " Ihi."
C (isteric): " Ieri am avut neplacerea de a da peste o creatie a lui ZR." (Zmeul cel Rau, nota noastra. Criticul afiseaza o mina superior-dezgustata.) " Ce ortografie! Ce gramatica! Ce rime! Ce..." (pauza sugestiva) " Ce mai, dezgustator, abject, enervant, penibil, de doi bani! Daca ar exista un Pantheon in ceruri, ZR ar trebui dat afara in suturi!"
FF (eroic): " Ihi."
C (tandru): " Dar dumneavoastra, dragul meu FF. Imi permiti sa-ti spun FF? Ah, ce modestie, ce talent! Nu am cuvinte. Pur si simplu n-am cuvinte. Sublim. Recitesc. Sublim."
FF (modest): " Ihi."
(Cortina. Publicul aplauda frenetic.)

* * *
Dramaturgul e executat sumar de catre un comitet alcatuit in graba din scriitori moderni si post moderni. Comandantul plutonului de executie consemneaza.
* * *

Pe un culoar obscur al unei biblioteci obscure, un critic obosit citeste prin ochelarii fumurii dintr-un volum zdrentuit, legat in piele neagra. Un stranut discret ii intrerupe concentrarea.

" A, bonjour, amice Zmeu. Cu ce ocazie pe la Academie?"
" Treburi, treburi, de parca n-ai sti, stimate. Ma documentez pentru un nou volum."
" O viitoare capodopera, vrei sa spui, fara indoiala. Nu, nu fi modest, nu fi modest, e din inima. Asa cum spun eu dintotdeauna: talentul e ca uleiul, iese intotdeauna la suprafata."
" Aa. Vorbind de talent, ti-am citit recenzia la volumul unui obscur Fat Frumos. Impresionant..."

Obrajii criticului se inrosesc usor. Privirea incetosata examineaza podeaua prin lentile fumurii.

" Un debutant, maestre, un debutant. Doar trebuie si ei incurajati."

* * *
Extras dintr-un ziar local, rubrica Fabula Zilei.
* * *

Morala:
Sa nu dea Dumnezeu cel Sfant,
Sa vrem noi critici, nu pamant,
FF sa fii! Te-om critica
Si in mormant!


Leiden, 10 martie 2003