Mi-am adunat gandurile
Si am inceput sa le calsific:
Pe cele mici le-am asezat pe scaune pe masura lor,
Pe cele mari le-am poftit pe rand la tribuna,
Dar revolta celor mici a intrerupt conferinta:
“De ce, suratelor, sa nu ne spunem cuvantul,
Noi nu suntem aici doar maruntul.”
Si au inceput sa roiasca prin vene
Alungandu-le pe cele mari din artere,
Au luat calea nervilor
Si mi-au indoit axul vietii.
Puteam sa le alung oare?
Scaparea, curios lucru, n-a venit de la un gand mare
Ci de la cel maruntel
Ce se tinea scai de cel mare
Pentru ca il iubea
Si dorea impacare.
Asa ca l-am lasat sa-mi ajunga la creier
Mi-a marit ochii si urechile
Pentru a-si vedea si auzi suratele
Mi-a largit narile pentru a-mi elibera coloana
Si astfel m-am trezit fara gand:
Incepea relaxarea.