Sunt confuz, contrariat, speriat.
M-am îmbolnăvit de Bacovia, de simbolism, de minuni, de culori, de forme, de lumină, de obsesii repetate la infinit!
Totul în jurul meu doare, materia îmi țipă în urechi și iubirea mușcă din carnea inimii și a ochilor.
Știu, postmodernismul e în floare, chestiile bizare, inexplicabile, murdare ca sens și rațiune sunt la modă, însă eu revin la simbolism, la tot ce-a fost și e undeva, în ceruri, sub chip de înger literar, frumos.
Inventăm și ne inventăm până când cuvintele o să-și piardă
culoarea și folosindu-le să ne mânjim pe degete.Vom mirosi a cerneală și vom avea dinții albaștri.
Să fie asta literatură?
Pentru mine, există spleen și-?- se cere urlat!