De ce îmi ascult muzica departe de tine, de ceea ce însemna cândva portativul existenței comune imaginat de tine… Cum pot să înțeleg optimile părăsite de paralelismul prezenței tale… Cum crezi că mai pot susține de unul singur cheia sol a iubirii înmormântate în solul infertil de cerneală uscată…
De ce mă lași să cânt partitura viitorului nostru fără bagheta trecutului comun… fără dirijorul egoist și experimentat… fără tine… fără lumina rampei din privirea ta…