Oricat de mult as incerca sa te-nteleg
Doar cu sechele ma aleg
Alice grele, aschii si cutite
Provoaca numai rani coclite
Faramelor de vise risipite
Si-al naibii de afurisite.
Te fac sa crezi ca-s ratacite
Cand ele sunt de fapt vorbite
Sa nu se lase folosite
Decat atunci cand sunt golite.
Pacat ca ranile nu-s decisive
Caci clipele-s tot corosive
Si chiar produc pierderi masive.
In rest doar vorbe ratacite
Secunde, vesnicii incolacite
Iluzii adormite
Ce se trezesc grabite
Ocazional, sa te-ntarate.
Desertaciuni dosite
Acolo unde niciodata nu vor fi gasite.
Si tu…
Si tu privesti cu nonsalanta
Cum eu pun totul in balanta
Si nu mai am nici o speranta
Sa mai urzesc vreo alianta
Ce sa mai zici de-asa prestanta!

Ma uit la cer, ma uit in jos
Pan’ ametesc si cad in...nas
Si-apoi ma las...
Stau la taifas
Va fac pe plac
Ranjesc cu drag
Daca insisti, da, ma complac
Si totusi mai mereu nu’sh ce sa fac
Ba merg in spate ca un rac
Ba ma ascund prin vreun copac
Si-ncerc sa zbor
De fiecare data zic ca e usor
Chiar inceputul e promitator
Insa nu reusesc decat sa mor
De fiecare data mai usor.
M-apuca cateodata cate-un dor
Sa mor in vazul tuturor
Doar sa ma uit in ochii lor
Si-apoi sa-ncep sa zbor.
Sa fii c-un suflet mai usor
Pai asta gand ametitor!
O lume mai bogata
Cu-o lipsa de suflet..cedata
Pai asta da avere adevarata!
Sa facem deci o cerere semnata
De toti zevzecii laolalta
Sa strangem gloata-nversunata
Si sa le dam ce vor odata!
O cerere semnata
Spunand
Eradicati ‚sufletosenia’ odata!

Dimineata pe racoare
Se face caldura mare
Iata soarele rasare...
'Sculati ba(prostilor)cu mic cu mare
Ete soarele rasare
Colo-n departare.'
Sa tot vezi asa un soare
Arzator nevoie-mare
Ce privea luna cum moare
Ca oricum n-are catare.
Dimineata pe racoare
Voi privi si eu la soare
Cu ochii carpiti de jale
Ca plecam la drumu-mare
Si ca stau sa scot la rime
Plamadite pentru tine...
Daca nu tu atunci cine?!