Ea spuse:
- Te caută un domn.
- Pe mine?
Eu nu cunosc decât
Oameni sărmani,
Cu suflet chinuit…
- Salut, Moșnege. Am venit !
- Vă rog să mă iertați…
Pe cine căutați,
Că sunt oleacă încurcat ?!
- Nu mă cunoști ?
Glumești!
- Nu, chiar nu știu!
Poftiți, intrați…
Și să scuzați deranjul…
Am multe cărți ce stau pe jos…
Cu… ce vă pot fi de folos ?
- Ei, hai, Moșnege… Serios…
Tu chiar nu te prefaci?
Trecutului n-ai ce să-i faci…
Iar eu
Sunt cel ce-am fost mereu :
ORGOLIUL tău.
De-o vreme
M-ai făcut uitat.
N-am mai băut
N-am mai mâncat…
Și sor’mea
VANITATEA,
Se plângea…
Că te-ai cam dat la fund!...
Așa
Nu se mai poate! Pe cuvânt!...
Hrănește-ne, bătrâne,
Zi ceva!
Un banc, o vorbă dură,
O bârfă, o înjurătură,
O teorie mai semeață
Cum știi tu, în sictir și greață…
Tu n-ai egal în lumea ta!
Fii mândru că ești „cineva”,
Deștept, citit, documentat
In lumea asta de… doi lei…
Ai „stofă”, „ștaif” și știi ce vrei!!!
Altul ca tine, greu găsești!
Ia zi, acuma ce citești?
Ce-i asta ? „Sfinți Părinți”,
„Psaltirea”?
Bătrâne, ți-ai ratat menirea !
Ești jalnic. Ce-ai pățit?…
Nu-mi spune că te-ai pocăit!...
Dacă știam, ți-aduceam flori…
Si-ți dedicam și aforisme…
Ce altceva poți să-mi oferi,
Afară de icoane și catisme?...
- Nimic!… Ce-a fost a fost…
Deșertăciune fără rost…
Doar flecăreli și rătăcire,
Cădere și dezamăgire...
Aș vrea să cred că m-am schimbat!
Pe filozofi… i-am cam lăsat;
Nu mă mai cert, nu mai combat,
Nădăjduind să fiu iertat.
Eu… nu mai sunt cel care-am fost…
Un biet sărman umil și prost
Trăind din mila Domnului…
- Ce spui!?!
Bravo, bătrâne! Așa mai zic și eu:
Mândrie pân’ la Dumnezeu!!…
Ești deja sfânt, nu cel ce-ai fost!…
Mă-ntreb de când? De la intrarea-n post?

Bătrâna intervine:
- Ce-i moșnege ?
Mi s-a părut
Că te aud vorbind.
- Vorbind? Așa?
Am ațipit…
Și tocmai ce-am primit
Pe cineva…
Un camarad apropiat;
Era flămând și însetat,
Chiar trist mi s-a părut…
- Om bun, era?
- Nu prea!
Dar pretindea
Că fără el,
N-aș exista!...
- Și ce-ai făcut?
Cum ai scăpat?
- Nimic. Tu m-ai salvat!...
Nu doar acum, ci-atunci, cândva
Când ai zâmbit și ai spus „DA!”
În fața Sfântului Altar…
Nu meritam…
Știam. Dar…
Dumnezeu a vrut așa…
Mi-ai dat copii și viața ta
Și te-ai băgat sub Crucea mea
Luând povara cea mai grea…
Și-am înțeles că dacă dai
Ai porțile deschise-n Rai!...