Oare la ce m-aș gândi că se ascunde sub titlul de mai sus? O reclamă la becuri? Sau la somnifere? Ori un text despre nevoile care apar uneori și noaptea? "Dincolo de noapte e o nouă zi..." cântă Seven, o trupă rock clujeană de care din păcate prea mult nu se știe prin țară și e păcat. Nu-mi propun să-i contrazic, fie și pentru că ei se apropie de ce am să vă scriu. Bineînțeles că afară e noapte acum, tocmai am văzut un meci care mi-a plăcut mult deși s-a terminat fără goluri, calculatorul încă nu mi s-a blocat deși a avut niște tentative, aș dormi, dar mi-e... sau dacă...

Nu știu cât de serios se vorbea că rușii vor să instaleze o oglindă în cosmos. Planul ar fi fost să crească productivitatea. Gândiți-vă, mereu lumină, pică toate problemele si motivele de genul "s-a'ntunecat, gata munca". Poate că era doar un banc, ca și ăla cu luna roșie [sovieticii vor sa vopsească luna în roșu, replica americană >]. Uarevăr, cum spune eu când n-are chef să izbească balta socială din jur cu opinii nete nu neapărat despre absurdizarea perpetuă la care e supusă orice clipă care mă suportă în cripta ei bezmetică și efemeră. Punct!

Nevoie de noapte? Cine are? Cei care se iubesc și le e frică s-o facă la lumină? Sau poate nu le e frică, dar clișeele legate de romantism și dresajul aferent la care sunt supuși îi fac să prefere stelele mai îndepărtate decât cea mai aproape de noi. Oricum doar li se pare, umbrele sunt pieritoare, iar noaptea nu e neagră, nici înfricoșătoare, doar e. Sau poate că eu am nevoie de noapte. Doar eu... Ziua nu pot scrie aproape nimic. Pentru că mereu apare ceva mai important poate chiar pentru mine, pentru că pentru că nu pot scrie cu cineva prin preajmă, pentru că sunt prea slab pentru a mă suporta ziua, pentru că doar noaptea putem vedea luna, pentru că noaptea e fascinantă... Dacă e lumină și-s singur și fără treburi și nu citesc îmi vine somnul. Senzație care noaptea nu mă prea vi zitează uneori. Deseori. Alteori. Erori. Flori. Necrofori.

Aberez, iar tu ca un cititor cumsecade ce ești te întrebi poate ce mi-a venit. Tu te-ai întrebat vreodată dacă ai nevoie de noapte? Sărim peste motivul somn. Mai există ceva? Atacul nocturn al lui țepeș nu se pune. Oare eventualii locuitori ai părții luminate a Lunii ar avea nevoie de noapte? Sau nici măcar idee? Ce urmează e clar: oare ei și-ar fi inventat vampirii? Nici o aluzie la guvern în acest paragraf. Există chiar și o boală rară și dubioasă a pigmenților, iar cei care o au nu pot suferi lumina. Poate de aici și unele legende.

Despre noapte se spune c-ar fi un sfetnic bun. Eu îmi permit să contrazic această inepție. De câte ori m-am înfipt într-însa cu câte-o depresie de calitate superioară pentru a mi-o pierde în momentul desprinderii sau până atunci? Lipsa cronică de soluții în cazul unor probleme așa-zis existențiale mi-ar mai oferi un argument de vreme ce după fiecare zi îmi vine câte-o noapte în care nu ajung la nici un consens cu mine sau cu rezolvările. și- atunci de ceam totuși nevoie de noapte? Să-mi aibă ce ucide diminețile ar fi un răspuns în tonul meu, dar acum prefer să-l evit. Pentru scris? Ce? Texte ca ăsta? Poate că greșesc și de faptnevoia mea de noapte are o accentuată componentă religioasă. Sau sanscrită. Stabilirea unor morfisme între aceste cadavre ale imaginației umane rămâne la latitudinea și în sarcina cititorului. Mie-mi ajunge să vă spun doar că dincolo de noaptea mea e o nouă zi pe care n-o vreau. Dar ea va veni și tot ce-o să simt va fi o nerecunoscătoare nevoie de noapte.