Ce inseamna nebunia, ce inseamna insusi viata, cand oricum nu o traiesti, ci adesea o privesti.Caci singura ta scapare, este-o vaga meditare, cand sti ca ceva te doare, „o fi oare de la soare”?
Sau poate e de la „ea”? ce-ti sadeste fericirea, apoi vine cu farasul si o strange ’ncetisor, vrand sa-ti faca un favor, dar mai rau te intristeaza, caci cu sarutari suave ea termina si tradeaza.Dar tradarea e frumoasa, si ea vine ca o farsa, una cu melancolie, cand esti trist ea te imbie, si ajungi la razbunare, a mai dulce dintre arme, cea ce-ti intregeste pofta, unei vieti fara iubire.Caci iubirea-i plasmuirea dracului, te subjuga si te lasa, sa te zbati ca un nebun, in haoticul destin, ce il ai, insa nu-l vrei.
Pentru ce sa o iubersti, pentru ce s-o lingusesti, ca-i tot una cu pamantul, caci ti-e sora dintr-o coasta, insa ea nu recunoaste, ea crezandu-se zeita, dar ea nu ti-e superioara, ci ea-i doar nitel bizara.
Tu va trebui mereu, sa iubesti precum un caine, sa te rogi ca poate maine, totul va incepe bine, insa daca nu-i asa, va spun sincer, „asta-i viata”.