CC 3

Se poate trai fara ca sa fi fost indragostit macar o data si sa fi iubit macar o data?

Cred ca toti ne indragostim la un moment dat chiar si pentru foarte putin timp. Oamenii au capacitatea asta sa iubeasca foarte intens, pe care animalele nu o au, si cred ca si e un criteriu care ne diferentiaza. Ele iubesc instinctiv, pe cand oamenii isi dau seama. Din pacate mai niciodata nu se intampla ca persoana pe care o iubim sa ne raspunda cu aceleasi sentimente. Faptul ca as putea sa-mi gasesc jumatatea si s-o pierd foarte repede, cum se intampla mereu, e un gand ce ma termina psihic. Nu vreau sa am ceva atat de pretios daca nu-l pot pastra cat mai mult. Dar in acelasi timp imi doresc sa simt cat se poate de intens acest sentiment nobil, cu orice pret. De ce nu-mi pot gasi pe cineva pe care sa-l pot accepta si pe care sa-l iubesc, un om pe care soarta nu mi-l va lua pentru ca nu e sentimentul prea puternic. Practic se plateste tribut pentru asta. Cu cat e mai intens si mai frumos, cu atat e pretul mai mare. Cat trebuie oare sa fi suferit in trecut ca sa te poti bucura in prezent de o astfel de binecuvantare?
Dar cum sa intalnesc eu pe cineva si sa ma indragostesc cand nu ies pe nicaieri si nu incerc sa ma obisnuiesc cu oamenii? Am fost acum la mare cu o fata de 14 ani. Mi se pare atat de precoce si pare atat de desteapta, e atenta si se prinde mult mai repede de unele chestii. Se apucase intr-o zi sa-mi analizeze sentimentele, lucru care m-a deranjat cumplit. Dar acum imi dau seama ca intr-adevar avea mai multa experienta decat mine. Nu cred ca am fost vreodata mai invidioasa pe cineva. Vreau s-o urasc pentru ca arata bine si e frumoasa, e desteapta, inteligenta, invata foarte bine si ia premiu, pentru ca se pupa cu baiatul popii in spatele bisericii si pentru ca unul Mihai ii scrie mesaje de dragoste pe mobil si o intreaba daca il mai iubeste. Desi pare sa aiba totul, mie mi se pare ca e rea si nu mai spun ca era obraznica cu bunica mea, e indiferenta la orice si cand o intrebi ceva, ridica din umeri. E profitoare, face pe mironosita si se gudura pe langa tine pana obtine ceea ce vrea, dupa care iti spune ca nu mai are nevoie de tine si poti sa te duci la naiba.
Oare daca as fi si eu asa as avea de castigat? Ce gandire stupida si imatura, nu-i asa? De trei ori am fost la discoteca vara asta (la mare) si de fiecare data am dansat cu cineva de acolo care m-a placut si care poate ar fi incercat o relatie, dar sunt prea lasa. Atat de lasa incat la mine nu a existat niciodata o a doua intalnire indiferent daca persoana respectiva m-a placut sau nu. Poate mi s-a parut ca sunt prea buna pentru ei, ceea ce e o prostie cat mine de mare, dar in alte cazuri mi-a fost frica sa ma indragostesc. Toti mi-au spus ca nimeni nu scapa de asta, dar desi acum incep sa-mi doresc sa fiu indragostita, se pare ca sentimentul ma evita.
Vreau sa fiu atat de indragostita incat aspectul sa nu mai conteze. Dar eu intotdeauna am cunoscut intai sufletul omului si niciodata nu m-am indtagostit de el. Tot fizicul pare sa guverneze, sau modul in care se poarta cu tine. Asta iarna, la petrecerea de Craciun am dansat cu cineva care cand a auzit ca stau mai mult prin casa, mi-a zis ca nu e bine, dar intr-un mod care m-a facut sa cred ca as putea avea pe oricine doar daca ies afara. Mergeam pe strada intr-o zi si au trecut pe langa mine doi tineri. Unul s-a luat de mine iar al doilea i-a zis, citez: “Bai, e frumoasa!”. Mami zice ca nu sunt chiar asa frumoasa si nici prea desteapta, dar am momente in care radiez si dau dovada de o inteligenta extraordinara. Eu nu stiu ce sa mai cred. Cand ma uit in oglinda, am momente cand mi se pare ca sunt atat de urata incat imi vine sa urlu, dar alte ori, de cele mai multe ori nu mai ma pot clinti din fata oglinzii. Ma sint hipnotizata. Oare daca pui o cobra in fata oglinzii se autohipnotizeaza? Si in conditiile astea, de ce nu am un prieten, de ce nu sunt indragostita si de ce ma las analizata de pustoaice obraznice de 14 ani?
Cautarea mea abia a inceput si daca nu gasesc ceea ce caut voi fi trait degeaba. Oamenii sunt facuti prin natura lor sa se indragosteasca, sa aiba o viata sentimentala agitata si sa traiasca in perechi. Eu am reusit la perfectie sa-mi pacalesc mintea ca nu vreau sa fiu indragostita. Ca trebuie sa invat sa am un super job, sa am bani, independenta si atunci iubire. Dar in acelasi timp, cred ca totul tine si de destin. Iar daca pana acum nu am fost atat de indragostita incat sa-mi doresc sa fiu langa persoana respectiva, atunci inseamna ca n-a fost sa fie. Nu cred ca exista om normal pe lumea asta care la varsta de 60 de ani sa nu poata spune ca a iubit si a fost iubit si a trait o poveste de iubire cum numai in carti si filme gasim. Eu nu mi-am pierdut speranta si inca mai caut, desi cred ca pana la urma ma va gasi el.

R