agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5838 .



Aseară mi-am salvat șosetele!
personals [ Journal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Scaietina ]

2004-10-28  | [This text should be read in romana]    | 




Un vuiet prelung urmat de o zdruncinătură puternică. Pericolul nu-mi trece prin creier, îl simt direct în stomac cu toată forța... Cutremur, cutremur, cutremur. Îi dau inainte, ca un papagal hăbăuc când pe litere, cînd pe silabe. Fug spre camera copiilor, dar mă opresc la jumătatea drumului. Șosete, copiilor le trebuie șosete. Mă învârt pe călcâie, fuguța la dulap! Mi se pare că mă aud râzând in celalalt cap, “ Se desface lumea in zece bucati da’ tu mai trăiești o mie de ani să cauți șosete!”
Fug iar spre camera copiilor unde și ajung de data asta. Nu strig, nu țip sunt o persoană simandicoasă de cînd mă știu. Îl înhaț pe cel mic de pantaloni și nu mă las până nu-l trântesc pe parchet, mă întind după cel mare și pentru că nu reușesc să-l urnesc țip, oarecum simandicos: Cutremuuur! Brusc mi se pare că am făcut suficient, o zbughesc la ușă. Deschid cele trei zăvoare dar, mă poticnesc bineinteles în lanțul de siguranță.
Zguduiala a încetat. Mă întorc în camera copiilor. Cel mic doarme liniștit pe podea, cel mare și-a așezat o pernă pe cap.
Eu, îi privesc zâmbind tâmp cu trei perechi de șosete în mână.

Afară, în stradă o femeie plânge buimăcită, strângând o pernă în brațe. Din scară apare un bărbat încercând sâ o liniștească; „Nu mai plânge, nu s-a întâmplat nimic, uite! am adus eu copilul.”

Sora mea are patru copii. Unul mai vârstnic și o echipă de tripleți. Așa a socotit ea că-i mai puțină bătaie de cap, trei dintr-un foc.
O sun să văd dacă totul e în regulă... E bine, cu toții sunt bine acum, doar că, ea se simte tare vinovată. A luat în grabă doi copii sub braț și a ieșit afară.
Bun, zic, doar nu puteai să îi duci pe toti odată , o consolez cu gândul la șosetele mele.
Da, îmi răspunde ea tristă, dar m-am întors în casă după ceilalți doi copii, cu primii doi sub braț așa cum plecasem. I-am pus pe pat, că doar îi aerisisem, nu? i-am luat pe următorii și am iesit din nou.
Dezorientată și mai mult decât sunt de obicei, o întreb daca sunt toți până la urmă. Răspunde afirmativ iar eu o felicit. Întotdeauna a fost mai înșurubată ca mamă decât mine!
Mulțumesc Doamne, că ai avut grijă de copii... de ce oare mereu am impresia că aș fi în stare să îi apăr?
Bag mâna în buzunarul halatului pipăi șosetele și mă culc cu speranța, că data viitoare nu voi simți nevoia să răscolesc rafturile cu lenjerie intimă .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!