Albastrul din florile pământului
Pofta vântului din cireșe coapte
Tremurul palmelor, mângâierea trupului iernii
Fuga de câinii rebeli ai păcatului
Ochii înlăcrimați ai pământului fără dragoste
Păsarea răstignită în coaja copacului indiferent
Ultimul fulger aruncat în mare
Umbra albă din fruntea fără speranțe
Și încă vreo câteva milioane de metafore
Nu mi-ar ajunge să compun
Lumea de o secundă
Școala aceasta de poezie în familie
M-a îmbolnăvit de o dulce nebunie.