mă gândesc...
mă gândesc mereu
mai ales seara la
ce a fost, dar mai ales
la ceea ce putea fi...
lucruri care încă nu
s-au întâmplat și nici nu
se vor realiza cândva, vreodată
cine știe?

gândesc prea mult
știu asta, dar
dacă altceva nu știu?
e singurul mod în care
exist, nu?

și după mii de ipoteze
(eh, nu chiar mii, dar
vreo cinci tot apar)
îmi zic: „cui îi pasă?”

niciodată nu gândesc că
mie îmi pasă!