Degetul mare zăcea
ca o pasăre cu gâtul rupt
pe masa unde,
cu mii de ani în urmă
ai scris cu vârful suliței
"Lui Herakles, cel care ne păzește de rele",
unde m-ai avut și m-ai porționat,
o parte spre nord,
să astâmperi cu mine
corbii hulpavi,
să ai liniște,
o parte spre răsărit
să mă vadă
diminițile sângerii,
să ai pace,
o parte spre sud
să crească grânele
din trupul meu,
să fie spicul cât vrabia,
o parte spre apus -
deasupra uriașului tău pat,
trofeul tău cel mai de preț
să fiu...
Pe masa pentru banchetele sacre
în cinstea lui Herakles,
fiul lui Pyrsos,
a rămas doar degetul mare,
ca o pasăre cu gâtul rupt.