Mi-e frig, atât de frig încât
concetrice ninsori de aripi degerate
mă înfășoară-n straturi de omăt
precum ghețarii erelor primare
sub acoperișul lumii poleit
de norii reci cu dinți de sare.

Mi-e frig și nu ești lângă mine;
în aer mișună furnici de ger,
tâșnesc din frunze gri căzute-n cer
și se topesc la poale de genune,
două tăcute ploi de meteori
în emisfere depărtate și străine.

Va fi din nou primăvară - îmi spui.
Un anotimp de zboruri dezmorțite
peste deșerturi calde dar pustii,
ca o proiecție de umbre reci,
între nisipuri mișcătoare, întregite.
Da, cum îți dorești, așa va fi!

15 decembrie 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002 la editura Pro Transilvania