noaptea e plina de soferi taciturni beti
care conduc fara scop pisicile lor ii asculta
privind halucinate de acasa
noaptea pe care o aduc ei singuratatea si tristetea lor
(pisicile scot limba -
bucati de hartie care trec uneori pe sub usi)
sotiile lor
iubite de cititorii de romane politiste]
cu mii de ganduri
sub capsoarele cu coafuri rococo
niste umbre in asteptare care nici macar
nu-si mai privesc televizoarele
televizoarele fiecarei sotii neprihanite de sofer
ard opace in intunericul camerelor lor
minunatele sotii tristele noastre sotii sunt insa
conectate
la femeile-in-retea asteptandu-si
barbatii osteniti de viata injuraturi
si celelalte femei
nevestele comunica intre ele de obicei
prin tastaturi actionate metafizic
prin apasarea vorbelor in treacat spuse
si a gandurilor uitate
sanii femeilor in asteptare
sunt fierbinti
ei ar trebui sa fie ca niste comprese
pentru fruntile reci ale solitarilor argonauti ai soselelor
dar asa
femeile noastre
beau votca si incep sa cante aspru si trist
ca niste barbati


orasul asculta ploaia ca pe o muzica
hip hop-ul picaturilor clandestine in palma ta cu linii centrifuge
in timp ce
soferii taciturni conduc pe strazi fara directie pana la uitare de sine
- iata insa un gondolier negru camionagiul claxoneaza la fereastra iubitei
orasul se ilumineaza freatic in urma sa
ea deschide fereastra si se arunca cu gratia dintotdeauna
a iubitelor
pluteste prin aer ca o batista ca o umbrela japoneza
iar el
plin de nerabdare
gondolier negru cu sangele iute
un adevarat condotier al sentimentelor
face pasi marunti (hip-hip, hip-hop) pe capota masinii
pana o prinde o saruta o arunca in masina si pleaca
prinzand volanul cu mainile sale nervoase
in uralele picaturilor de ploaie

dupa care se face intuneric din nou pe strada