Mobila își mirosea mâinile
în postludiu.
tăcea și-și amușina pe rând degetele
și trupul abia ieșit din contorsiuni
crisalidă, nimfă, pupă, embrion.
trupul ei de falsă matrioșka.
metamorfozele se succedau
în același ritm cu care inspira
și expira
un aer ulcerat de teancuri de arhive.
căuta cu ochi macroscopici,
prinși între frunte și cealaltă frunte,
tăblițele-alea împrăștiate prin pat,
al căror scris părea de foc,
dacă n-ar fi fost traficat
aproape ilizibil
cu ruj de cocotă.
cea pe care era scris
"salle d'attente"
lipsea.
lipsea și aceea mai veche,
tumefiată de carmin,
în care patru pule cu tot cu coaie
băteau cinci perechi de țâțe naive
la X si 0.
reprezentația
meta-teatrală luase sfârșit.
la fel si pariurile binare.
pe cearșaf, morfeme de spermă
își pierdeau semnificația.