Ne-am adăpostit de ploaie într-o scară de bloc.
Erai uda și înfrigurată iar umerii stranși înspre păr
reflectau frumusețe în ochii mei lacomi.

"Ploua!"
--tăcere
"Ploua rar- pic pic...Miroși a flori. Vino mai aproape!"
--tacere
"Ce piele caldă...Cum de nu înnebunești într-o astfel de piele?"
--tăcere
"Suntem singurii din lume care știu că plouă acum."
--tăcere
"Ieri te-am așteptat, azi te aștept, mâine te aștept, apoi.."
--tăcere
"Gata! Gata cu toate--aici va rămâne un loc, un singur loc."
--tăcere
"Unde cândva vei veni și te vei odihni"
--tăcere
"Iar eu voi binevoi a ploua!"
--tăcere
--mereu tăcere

Am ieșit. Afară este curat. Soare.
Mi-ai zâmbit
iar când am vrut să te sărut
te-ai întors în curcubeu.