se naște, din negru albul se naște
firave făpturi de cețuri mirate
posomorâte, umbrite, secate
urmează albul ceva mai discret
pași năuciți parcă de moarte

(mai sunt aici dualități înverșunate,
enigme lăsate pentru anii de-apoi)

ce las în urmă, prin ce mai trec
sertare ferecate de mâini nemișcate
aÈ™ toarce trei veacuri fuiorul
m-aș naște parcă mai secret
și nici ruine n-aș căuta
să aștept

(un basorelief de cărți mi-ai scris pe nerv
ce rost mai am atunci în vreo carte?)

lasă-mă-n viu, lasă-mă-n alb
îmi faci din priviri pierdute cantate
le porți în furtuni, le îmbraci desuet
boem ceas uitat la șapte
și poate jumate

(ora pierdută bate-n zadar un pas rătăcit
printre case de sticlă neluminate)

în veac mai verzui pleci înclinat
se ninge pe tine renunțare
la mine statuile vin ușor printre crengi
prag înnegrit de-nchipuirile tale
de parcă azi am fost întregi
mai puțin anotimp

te duci cu zimbete albe-n hotare