Nu era decât o serenadă într-o cutie de carton
ziua aceea, zdruncinată
de căderea unei nopți absente.
Erai un personaj croit din petece vechi,
roase de molii si aveai
un puternic miros de naftalină în zâmbet.
Îmi păreai o păpușă ieftină și mă pregăteam
să te vând la o tarabă, pe doua vise
și o clipă de dragoste,
dar m-am oprit...

O aroma de vechi m-a izbit în piept și mi-am privit zdrențele
ce-mi atârnau în ochi.
Nu mai aveam vorbe de vânzare,
doar speranțe de cârpit...m-a ciupit de buricul
degetului un ac
și fiecare cusătura din mine
trecea, înainte de toate,
prin tine.

Îmi cântai serenade în lada cu jucării
murdare și praful rostea
șoptit iubirea noastră
zdrențuroasă.