Vulturi albi în libertate,
Stau la pândă în cetate.
Ochii lini li se aprind,
După focuri reci tânjind.

O crăiasă doarme dusă,
Sus pe masă ușor pusă.
În piept se află moarte;
Sicriul vrea liniște.

Groparii i-au săpat adânc
Mormânt lung în pământ,
Dar în liniștea pătrunzătoare,
Viața ncet, încet răsare.

Cuțitul nu-i înfipt încât
Inima să-i fi oprit;
Și din ritualul păgân
Iată apare un demon bun.

Însă morții nu îi place
Cu inimi să se joace-
Astfel crăiasa răsuflă adânc,
Adânc sub negru pământ.