“Viva il cotello!”

“Trăiască cuțitul!” țipă leșinând doamne și domni bine îmbrăcați
Trăiască lama ce-a luat și-a dat, ce a tăiat numele unor bărbați
“Trăiască bisturiul!” suspină cei ce în loje ascultă desfătați
“Trăiască!” murmură unii din cei ce acum pe scenă sunt răsfățați.

Adevărat! Cei liberi doar în cușcă se desfac, aici sunt răsfățați
Dar ce e liber?, ce e cușcă? se întreabă uneori înalții lor castrați.

“Trăiască cuțitul!” omagiază cei care de frumos-s înfiorați
Aplauzele verbale răsună-n operă pentru cei operați
Pentru cei operați sau Operați, chiar capodoperați
În cinstea lamei reci aclamă cald și recunoscător mii de ingrați.

Minciună! Robii doar în cușca vieții se desfată, aici sunt ei ingrați
Dar ce e viață?, ce e cușcă? se întreabă uneori ascultătorii lor mirați

“Trăiască cuțitul!” vacarmul aclamă prețul pentru cei minunați
Se aud la unison snobi pretențioși și melomani cu ochii bulbucați
În sala Operei unde, ca niște creatori, chirurgii-s invocați
Dar nu și afară unde trudesc tăcut cei care sunt de viață deșălați.

Nu știu! Cei care țin de cușcă, înăuntru sau afară, sunt deșălați
Ce este carne și ce-i cuțit? nu se întreabă cei fără vină vinovați.