nu citesc ziarele
în nopțile de insomnie plec
smulg îndoiala din mine
și-mi amintesc de noi
conștiința de concubină
trece în planul unui vechi sertar

miroase a mentă și a nufăr

rămân buimăcită fără să am curajul să spun da sau nu
silabisesc numele tău
greu
greu
să adun doi cu doi să fiu atentă la unghiile tale

e vremea să-mi răsfiri pletele acum când
merele pârguiesc a doua oară
minune
cu trei anotimpuri
în jurul a două mâini pline de spaimă
încet
cu precauții să nu se prăbușească tavanul
pătrundem unul în altul
purtând în brațe un singur destin
și da
da
să domesticești dragostea înseamnă să ucizi

flămândă
urc volbură în sânge de bărbat