În trecerea grăbită (Traian Dorz)

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzînd,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adînciri în vis,
Fă-ți timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lîng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepți din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrîni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru cîini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ți timp să guști frumusețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune, de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și cînd nu faci nimic.

Fă-ți timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să-i dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieții, n-o mai strîngi.