E trist
E trist cum n-a mai fost vre-o dată
Dar va mai fi
Va fi atâta timp cat voi trăi
Poate mai mult
Nu pot sa știu
O să scap fugind în mine
E bine aici
E întuneric
E azilul minții mele
Al disperării conștiinței moarte
Ma frige materia ce mă-nconjoară
Ma sperie
Și-aș vrea să strig
Dar nu pot
Ar insemna că sunt puternic
Și nu sunt
Ajung incet la nebunie
Și-atunci tot ce mă mai scapă e abisul tacerii...