Muget de cai sonor si cabalistic
E glasul tau iesind din ape tulburi,
Tablou uitat, portret peisagistic
Privirea ta cu ochi adanci de scorburi.

Iar gura-ti cruda peste-abis e-ntinsa
Muscand, ea geme calda-n infinit,
Intoarce-ti de la mine fata ninsa
Si aste doua maini ce spun ca m-au iubit.

Ascult pierduta geamatul de altadata,
Vartejul sur al clipelor trecande
Si gura ta amara in noaptea-ntunecata,
Si inimile noastre albastre, fumegande...

Parul tau negru-l miros in clipe repezi
Cand nici macar eternul nu imi mai sta pe umar,
Iubind in taina marea, cu valurile netezi,
M-ai aruncat pe tarmul indepartat, sa sufar.

Doar clipa cea uitata, extazul azi nestins
Mai port in ochi fugara iubirea de demult,
Iar trupul tau cel tainic, de timpuri neatins,
Ma-ndupleca-n chemare al tau glas sa-l ascult.

Si-n moartea cea aproape iti voi atinge mana.
In nari suflarea rece o-astampar in tacere.
Te chem, te strig, te vad, te vreau intr-una
Si-aud cum Nestiutul incet-incet ma cere!