Rece și fără de apel al conștiinței trec
Purced departe în sfere ce mă Înjosesc
Ridic din colbul ce pe mine se așterne
O inima și o privesc putin și mă aplec,
Zăresc o poartă de scăpare undeva
Dar mă înec și piere iar speranța
Oare mai pot sau aÈ™ mai putea cumva
lumina să o mai pot vedea, clipa să o mai pot petrece?
Imi otrăvești cu fericire fiecare clipa de iubire
Zac mort în umbra ta, adio moarte pururea