știi
adevărul este că nu mai țin nici o legătură cu inima mea
nici prin telefon nici prin email
ne-am înstrăinat de la o vreme
fiecare cu viața lui cu grijile
cu frustrările mai ales
cu timpul care nu ne mai ajunge
nici nu știu pe unde mai umblă
am auzit parcă îmi spunea cineva
mai trece prin oraș cîteodată
poate prin centru pe la librării
poate pe la galeria de artă
știu îi plăcea să hoinărească prin anticariate cînd era tînără
ce vremuri
uneori pierdea ore în șir
printre tablouri care mie mi se păreau mediocre
dar așa era ea probabil n-am înțeles-o niciodată cu adevărat
dar era oare ceva de înțeles
poate nici nu ar trebui să întreb asta
mai ales acum cînd mi-am amintit subit de ea
și mi-e dor
un dor nebun să ne rătăcim împreună
prin nesfîrșitele parcuri ale acelui oraș
scufundat pentru totdeauna în mine